Avsnitt
-
Trăim într-o lume profund polarizată, pe diverse teme, opiniile radical diferite sînt exprimate adesea cu agresivitate, mai ales în spațiul online. Cum am ajuns aici? Se poate restabili dialogul între oameni cu viziuni complet diferite? Cum facem să construim punți spre cei care au altă opinie? Am întrebat-o pe Zenobia Niculiță, psiholog și psihoterapeut.
Zenobia Niculiță: „Dacă avem de purtat conversații grele pe teme care țin de ideologii - adică de acel set de convingeri, de povești, de narațiuni care încearcă să ne explice lumea și la care aderăm într-o formă sau alta - aceste conversații nu sînt eficiente dacă se poartă singular, adică mă aștept că voi sta de vorbă cu tine și o să te conving că acel candidat pe care tu l-ai ales nu e bun pentru țara noastră și că cel pe care l-am ales eu este cel mai bun. Această așteptare este complet nerealistă. În al doilea rînd, inclusiv intenția de a te convinge transformă conversația. O conversație care se vrea persuasivă devine foarte rapid o formă de prozelitism pentru orice fel de ideologie. Pe cînd o conversație plină de interes și de curiozitate are drept obiectiv întîi de a găsi un teren comun, măcar și un singur punct cu privire la care sîntem de acord. De exemplu, sîntem de acord că ne aflăm în criză, că lumea se schimbă, că ne e teamă de schimbările astea, sîntem anxioși, îngrijorați, preocupați, poate chiar panicați de cum va arăta lumea în care ne creștem copiii. Dacă pornim de aici, ca doi părinți îngrijorați, s-ar putea să avem mult mai multe șanse să ne găsim umăr la umăr privind o realitate, decît față-n față luptîndu-ne pentru a citi realitatea cu grila mea sau cu grila ta. Și ăsta e un lucru foarte greu, într-adevăr. E foarte greu să ieșim din propriile noastre erori de gîndire. Pentru că fiecare are iluzia că are dreptate. Avem iluzia cu toții că sîntem raționali, că ceea ce am ales noi este mult mai rațional decît ceea ce au ales ceilalți, că valorile noastre sînt superioare valorilor celorlalți. Acestea sînt iluzii. Asta nu înseamnă că nu avem dreptate niciodată. Dar, dacă pornim de la aceste iluzii ca fiind axiome - adică nici măcar nu mai pot fi contestate, nici măcar nu mai pot fi puse în discuție sau verificate într-un fel, le considerăm adevăruri a priori -, atunci conversația nu are nici un sens.”
Vedeți posibil dialogul, în lumea asta, așa cum este ea acum?
Zenobia Niculiță: „Cred că avem nevoie de speranță, nu? Avem nevoie să sperăm că poate să existe și dialog. Din experiență proprie pot să spun că da, de la om la om este posibil să existe dialog. Chiar și între oameni care au opinii radical diferite poate exista acceptare, înțelegere și uneori și moderație, pornind de la conversații între oameni care sînt deschiși și doritori să comunice.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural -
Noul roman al Laviniei Braniște, „Camping” (Polirom), este o poveste despre migrație, scrisă la persoana a treia și la timpul prezent. Personajul principal este Sofia, o femeie care a plecat în urmă cu 20 de ani la muncă în străinătate. Sofia lucrează ca recepționeră într-un camping din Spania. Ea însăși locuiește într-o rulotă din camping. Urmează să se pensioneze și să se întoarcă în România. Băiatul ei, Robert, îi face o ultimă vizită, înainte ca ea să-și strîngă lucrurile și să revină în țară. Autoarea surprinde cu multă precizie și finețe drama locuirii precare, tensiunea relațiilor de familie, sentimentul de vină al mamei care și-a lăsat copilul în grija bunicului dar și complexitatea și diversitatea personajelor care se perindă prin camping de-a lungul timpului.
Lavinia Braniște: „Aveam în minte imaginea acestui camping de foarte mult timp, mama mea a lucrat în Spania 20 de ani, s-a pensionat, s-a întors în România în 2022, acesta e și anul în care se întîmplă lucrurile din carte. A lucrat vreo 10 ani în acest camping, eu i-am făcut multe vizite, mergeam vara acolo, stăteam destul de mult timp și aveam în minte peisajul acela, toate personajele de acolo. Și mi-am dorit foarte mult să scriu ceva. Eu, ca scriitoare, cam așa văd lucrurile: că-mi oferă viața niște circumstanțe, niște cadre, niște personaje și mi se pare păcat de la Dumnezeu să le am și să nu le folosesc. (...) E un puzzle de povești și de trăiri. Ca de obicei, cînd scrii o carte, culegi din stînga și din dreapta tot felul de chestii și le pui la un loc. Este o poveste pe care mi-a adus-o mai degrabă cadrul acela și peisajul, mai puțin personajul mamei. E mai mult din mine decît din ea acolo. Eu am avut o tentativă de emigrare în Spania prin 2007-2008.”
Între Sofia și fiul ei, Robert, e o relație tensionată, Sofia e apăsată de vină - cînd copilul avea 4 ani, l-a lăsat în grija tatălui ei și ea a plecat la muncă în străinătate. Prozatoarea surprinde cu precizie complexitatea acestei relații, reprezentativă probabil pentru foarte multe relații dintre părinții care au plecat la muncă și copiii pe care i-au lăsat în grija bunicilor sau a altor rude. E una dintre temele mari, dureroase și cu multiple consecințe ale fenomenului migrației economice.
Lavinia Braniște: „Sînt situații pe care le cunosc și le urmăresc de mult timp pentru că e o temă care mă interesează și mă frămîntă și pe mine. Care mă emoționează de multă vreme. De cîte ori aud o poveste de migrație, cu familii împrăștiate, cu oameni care nu sînt nici aici, nici acolo, tot timpul sînt foarte atentă și absorb toate aceste experiențe.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu
Un produs Radio România Cultural -
Saknas det avsnitt?
-
Se apropie Paștele. Mulți dintre noi ne vom întîlni la masa de sărbători cu familia extinsă, poate ne vom revedea după o lungă perioadă. Ce vom discuta? Cum de uneori, în asemenea ocazii, ies la iveală nu doar bucuria de a fi împreună, ci şi tensiuni de tot felul? La masa de sărbători se vor purta, probabil, în unele familii și discuții pe teme politice – sîntem în plină campanie electorală, după un an politic foarte dificil. Cum putem să fim împreună, totuși, în ciuda divergențelor și a opțiunilor politice? L-am întrebat pe antropologul Alex Dincovici.
Pentru un antropolog cum este să se uite la o asemenea masă de sărbătoare?
Alex Dincovici: „E interesant dar şi provocator. Şi din punct de vedere personal, pentru că şi eu sînt unul dintre acei oameni care se duce la mese de sărbători cu rudele şi am trăit asta şi în copilărie. Poate sună ciudat dacă spun că e momentul potrivit ca astfel de tensiuni să apară. E momentul potrivit în sensul în care avem din ce în ce mai puţine contexte de comunicare în familiile extinse. Dacă ne uităm la dinamicile demografice din România, sînt foarte multe zone în care mare parte din familie nu mai este acasă, copiii pleacă în căutarea unui loc mai bun. Şi, în condiţiile în care comunicarea constantă, de zi cu zi sau săptămînală este pe nişte teme generale, de tipul ce-ai mai făcut, eşti bine, nu eşti bine, nu prea există spaţii mai ample de conversaţie despre nişte lucruri care sînt importante la nivel social, inclusiv la nivel relaţional. Şi, pentru că există un ritual de sărbători, să vii să stai la masă să discuţi, evident că trebuie să umpli timpul cu ceva. Şi – mai un televizor pornit, un post de radio – apar teme majore şi există multe clivaje în societate în acest moment, unele artificiale, altele mai puternice. În ultimii ani poate le vedem din ce în ce mai des. Şi evident că oamenii se poziţionează în mod diferit. Şi există acest spaţiu – i-aş spune sigur, dar nu mai e neapărat sigur în momentul în care începi să exprimi diferenţe de opinie. El devine tensionat în mod inevitabil, mai ales cînd avem de-a face cu familii extinse unde există tot felul de relaţii problematice, poate de mult timp, care sînt gestionate mai degrabă prin absenţă decît prin discuţii sau negocieri constante.”Cum putem să fim împreună totuși, în ciuda divergențelor și a opțiunilor politice?
Alex Dincovici: „E bine să învăţăm să discutăm despre lucrurile care contează şi despre ceea ce se află de fapt în spatele deciziilor, inclusiv sau mai ales al deciziilor politice. Pentru că atunci cînd oamenii votează cu un anumit candidat sau altul sau susţin un anumit tip de politică sau alta, de puţine ori discuţia este despre persoana respectivă sau despre lucrul care iese la suprafaţă şi pe care se ceartă lumea de foarte multe ori. E despre nişte nevoi mai profunde, despre mize mai profunde pe care le avem. În toate aceste discuţii există un numitor comun, care ar trebui să unească: toată lumea îşi doreşte să fie mai bine, să îi fie mai bine.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural -
Gala Premiilor Radio România Cultural are loc în această seară pe scena Sălii Radio. Se vor acorda premii la opt categorii și trei premii speciale. Publicul va asista totodată la un concert care aduce în prezent muzica interbelică românească, susținut de Big Bandul Radio și Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijoarei Simona Strungaru. Am vorbit cu managerul postului Radio România Cultural, Radu Croitoru, despre acest eveniment și surprizele lui. Gala se transmite în direct, onair și online la Radio România Cultural, de la ora 19.00.
Sînt mai multe instituții, fundații, organizații de presă, publicații care acordă premii culturale.Cum se plasează Gala Radio România Cultural în acest univers?
Radu Croitoru: „Unicitatea ei e dată de faptul că noi acoperim toate domeniile culturii. Gala Gopo premiază filmul, Gala UNITER premiază teatrul, sînt gale de literatură. Noi acoperim toate domeniile despre care vorbim și pe care le analizăm constant aici, în emisiunile noastre: de la știință la educație, de la arte vizuale la teatru, de la film la muzică și așa mai departe.”Cît de mult contează aceste premii?
Radu Croitoru: „Asta e marea mea bucurie: mi-au spus foarte mulți oameni că sînt fericiți doar să fie nominalizați la Gala Premiilor Radio România Cultural. E cea mai mare reușită a noastră că oamenii își doresc măcar o nominalizare.”Apasă PLAY pentru a asculta interviu integral!
O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural -
După mai multe săptămîni de negocieri, conservatorii germani – blocul CDU/CSU – au ajuns la un acord cu social-democraţii de la SPD pentru a forma noua coaliţie de guvernare din Germania. Economia, apărarea și migrația – acestea sînt temele pe care se va concentra noul guvern, conform acordului intitulat „Responsabilitate pentru Germania”. Cum va arăta Germania condusă de această formulă? Cît de solidă va fi noua coaliţie? Cum se va implica Germania în domeniul apărării și securității europene? L-am întrebat pe Camil Pârvu, conf. univ. la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti.
Camil Pârvu: „Germania are o tradiţie de a include genul acesta de guvernări în cultura politică a istoriei de după Al Doilea Război Mondial. Vedem acolo diferenţe destul de vizibile în raport cu cultura politică franceză. În Franţa este acest sistem electoral care creează aşteptarea – şi a electoratului, şi a partidelor politice – ca după alegeri un anumit partid să reclame întreaga guvernare. În Germania cultura politică este destul de diferită. Ei sînt mai apropiaţi, pînă la un punct, de cultura politică românească, aceea a unor guvernări de coaliţie, care pot să meargă chiar peste centrul politic, stînga-dreapta sau centru stînga-centru dreapta sau formule în care există partide-pivot, partide-balama, care sprijină în general guvernările, astfel încît foarte rar un singur partid reclamă capacitatea de a întrupa întreaga voinţă populară, cum se întîmplă în Franţa. Şi-atunci, această obişnuinţă a coaliţiilor, şi mai ales obişnuiţa eliminării partidelor radicale din cadrul acestor coaliţii face ca, în funcţie de scorul electoral, în funcţie de jocul alianţelor trecute, să avem coaliţii diferite. Sînt coaliţii semafor, sînt coaliţii centru stînga-centru dreapta, sînt coaliţii în interiorul cîmpului de stînga sau în interiorul cîmpului de dreapta.”
Cum va arăta Germania condusă de această formulă?
Camil Pârvu: „Miza este foarte mare pentru că, dacă eşuează acest proiect de dinamizare a economiei şi, indirect, a vieţii politice germane, riscul este ca Germania să rămînă la un fel de economie stagnantă pe termen ceva mai lung şi cu asta să tragă şi restul Europei după ea, eventual chiar să treacă prin crize pe care nu le mai poate depăşi.”De ce se spune că, dacă Germania strănută, restul Europei face gripă?
Camil Pârvu: „Pentru că economiile din Estul Europei sînt economii ale căror lanţuri de producţie industrială sînt complet integrate cu cele germane. Şi au în general o pondere a industriei în PIB mai mare decît ţările occidentale. Estul, despre care tot spunem că a fost dezindustrializat, este mult mai industrializat încă, astăzi, decît restul Europei şi produce foarte mult pentru acestă piaţă occidentală. Or, dacă această piaţă occidentală în Europa îşi reduce cererea sau este depăşită tehnologic de producţia chineză şi industria germană nu mai are unde să vîndă pentru că vinde, în schimb, industria chineză, atunci toate aceste economii din Estul Europei nu mai au prea mult sens.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural -
Georgiana Pascu, manager de programe la Centrul de Resurse Juridice (CRJ), a fost premiată recent de Departamentul de Stat din SUA în cadrul galei „International Women of Courage”. Prima Doamnă Melania Trump a vorbit în cadrul ceremoniei despre curajul activistei românce. Georgiana Pascu ne-a vorbit despre munca sa, despre eforturile echipei de la Centrul de Resurse Juridice de a apăra drepturile persoanelor cu dizabilități instituționalizate și de a descoperi abuzurile din unele instituții care ar trebui să le ofere protecție acestor persoane.
De ani de zile Centrul de Resurse Juridice verifică instituțiide protecție socială, cămine unde locuiesc persoane cu diverse dizabilități și nu de puține ori adescoperit abuzuri teribile.Ne amintimștirile despre „căminele groazei” din 2023 dar şi desprealte situaţii de tratamente inumane din instituţiile care ar trebui să protejeze persoanele cu dizabilităţi. Cum faceți să ajungeți în asemenea locuri?
Georgiana Pascu: „Ajungem greu. Sau uneori ajungem uşor dar intrăm greu, tot mai greu. Ne temem că în curînd accesul va fi şi mai mult restricţionat. Avem în continuare un protocol de colaborare cu Consiliul de Monitorizare pentru monitorizarea implementării convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ne bucurăm în continuare de recunoaşterea calităţii procesuale active a CRJ în numele unor beneficiari şi chiar şi a organizaţiei prin ordonanţele unor procurori. Ajungem de cele mai multe ori ca urmare a unor plîngeri pe care le transmit fie aparţinători, fie alte persoane cu dizabilităţi care au fost ajutate să iasă din locurile respective.”Cum vedeți activismul civic în România în condițiile în care ONG-urile sînt discreditate sistematic și iresponsabil de tot felul de politicieni, inclusiv de cei considerați democratici? Cum răspundeţi la acuzațiile de sosorsism, care aproape că s-au banalizat?
Georgiana Pascu: „Eu sînt mîndră de această înregimentare sorosistă. Dacă nu ar fi existat Open Society Foundations şi Soros, acest program nu ar fi existat, şi nici Centrul de Resurse Juridice. A fost principalul finanţator al nostru. E o opinie pur personală, nu neapărat instituţională şi nu reprezintă sectorul neguvernamental, dar ceea ce văd eu prin lipsa resurselor financiare şi controlul excesiv pe care-l avem ca organizaţii de drepturile omului din partea sistemului financiar şi alte sisteme ale statului român, ne arată că de fapt nu sîntem doriţi în această ţară. Pentru că altfel ar exista o deschidere, o preluare a ceea ce spunem noi, o regîndire a sistemului şi, bineînţeles, ar exista linii de finanţare.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural -
Rita Chirian, autoarea volumului „Medusa”, apărut la Casa de Editură Max Blecher, Andrei Dósa, autorul volumului „Ultima familie tradițională”, apărut la OMG, și Ștefania Mihalache, autoarea volumului „Sunt liniștită, mi-e frică”, apărut la Paralela 45 sînt cei trei nominalizați la premiul Radio România Cultural pentru poezie.
Rita Chirian își pune noul volum sub semnul unei figuri mitologice care întruchipează deopotrivă forța și vulnerabilitatea. Personificare a revoltei și furiei feminine, adesea înspăimîntătoare pentru puterea ei de a împietri pe oricine o privește în ochi, Medusa suferă în momentul uciderii ei un „eșec al privirii”, spune Rita Chirian.
Rita Chirian: „În uciderea Medusei este vorba despre un eșec al privirii. Medusa nu înțelege din apropierea lui Perseu că are de-a face cu cineva care nu i se dezvăluie, care nu-și arată ochii, care nu se lasă cunoscut. (...) Mi-am focalizat atenția asupra momentului uciderii Medusei tocmai pentru că e un moment pe care aș încerca să-l evit în propria mea devenire: să nu mă las copleșită de ceea ce se întîmplă în exterior, să nu permit nici unei intruziuni să mă oprească din revoltă, din insurgență, din exprimarea clară a lucrurilor pe care le simt, le trăiesc, le văd, le intuiesc în preajma mea și care adeseori mă tulbură. Vreau să le dau glas și să-mi mențin privirea cît se poate de fixă asupra lor.”„Sunt liniștită, mi-e frică” de Ștefania Mihalache este o carte-album, în care poemele sînt însoțite de ilustrațiile pictorului Laurențiu Midvichi. Un personaj feminin, o femeie de „patruzeci plus”, își spune povestea împletind scene de viață de la diferite vîrste cu comentarii ironice și autoironice, cu observații de-o acuitate dureroasă de multe ori și cu imagini poetice memorabile, generate de reflecția asupra momentelor de viață. În centrul acestei autoanalize stă frica și încercarea permanentă de împrietenire cu ea.
Ștefania Mihalache: „Cred că expunerea vulnerabilității este un act de curaj, de care nu mă simţeam neapărat în stare, dacă mă întrebai acum doi, trei ani. Se pare că a fost un motor care se cerea pornit, pentru că au venit foarte multe texte. Cred că, de la vulnerabilitate plecînd, am început să mă liniștesc. Dar fără să fie vorba despre o vindecare sau un act terapeutic. A fost un proces care, dus pînă la capăt, mi-a adus și acest tip de recompensă.”Andrei Dósa abordează în „Ultima familie tradițională” tema paternității dintr-o poziție de vulnerabilitate asumată, conștient însă că marile greutăți în relația cu copilul le are de înfruntat mama. Cartea e un tablou al unei tinere familii contemporane, cu multe insule luminoase de tandrețe, de duioșie, pe fundalul angoaselor de adult, un tablou care are în centru copilul mic. În jurul lui gravitează această carte a tatălui.
Andrei Dósa: „Mi se pare că rolul de tată în care intră un poet aduce la suprafață propriile lui vulnerabilități. Și, bineînțeles că din punctul de vedere al artei poetice, terenul acesta al vulnerabilităților este foarte fertil. Acolo poți să explorezi foarte mult și propriul trecut, și felul în care reacționezi la anumite greutăți.”Gala Premiilor Radio România Cultural va avea loc miercuri, 16 aprilie, de la ora 19.00, la Sala Radio. În cadrul evenimentului, publicul se va bucura de un moment artistic special – concertul „Poveste din Bucureștiul de odinioară”, un omagiu adus muzicii interbelice românești, susținut de Big Bandul Radio și Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijoarei Simona Strungaru.
Apasă PLAY pentru a asculta întreaga emisiune!
O emisiune de Adela Greceanu
Un produs Radio România Cultural -
După ce a anunțat tarife vamale considerabile pentru importurile din zeci de țări, Donald Trump a hotărît să amîne cu 90 de zile aplicarea lor, timp în care se vor aplica tarife reciproce de 10%. Cu o excepție notabilă: tarifele pentru China cresc la 125%. Ce s-a întîmplat, ce l-a făcut pe președintele american să amîne aplicarea tarifelor anunțate săptămîna trecută? Ce impact au avut și au aceste anunțuri contradictorii pentru economia mondială? L-am întrebat pe Bogdan Nedea, analist de politică internațională.
Bogdan Nedea: „Cel mai mare impact este pierderea încrederii. Este primul, cel mai mare şi cel mai greu recuperabil impact. Bani mai facem, tarife mai negociem, mai dăm în jos, în sus în înţelegeri bilaterale, numai că partea asta de încredere nu ai cum să o recîştigi. Toată lumea acum o să încerce să se pună la adăpost de volatilitatea pe care o creează administraţia Trump nu doar în piaţa financiară, dar şi pe plan militar, şi pe plan politic. Există posibilitatea ca la un moment dat să avem o Americă destul de izolată.”
Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural -
Trupele ucrainene au început o ofensivă în regiunea rusă Belgorod. Președintele Volodimir Zelenski a explicat că această acțiune are ca scop protejarea regiunilor ucrainene Sumî și Harkov, de la frontiera de nord-est cu Rusia. Care mai este situația pe front? În ce măsură e posibilă o încetare a focului în viitorul apropiat? Am întrebat-o pe Angela Grămadă, cercetătoare a spațiului ex-sovietic, președinta Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale.
Angela Grămadă: „Sînt tot mai multe declaraţii ale experţilor care confirmă că în prezent cea mai puternică armată pe teritoriul continentului european este cea ucraineană. Care are şi aproape un milion de oameni înrolaţi. Ei au experienţa luptei pe teren, au fost pregătiţi în aceşti trei ani să facă faţă unor riscuri şi provocări la care nu s-a aşteptat nimeni. Şi mai au şi sprijinul mai multor state UE. Fie prin coeziunea mai multor actori, fie în mod bilateral li se acordă asistenţă. Evident că este insuficientă pentru nevoile liniei frontului, care se întinde pe mii de kilometri, dar în acelaşi timp este importantă această experienţă a lor de a lupta împotriva agresiunii ruse de 11 ani.”
Care este situația pe front în ultimele săptămîni?
Angela Grămadă: „Avansul Rusiei nu este semnificativ, nu au reuşit în ultimele luni să ocupe mai mult de o sută şi ceva de kilometri pătraţi. În continuare încearcă să avanseze în regiunile Lugansk, Doneţk, Zaporojie, poate Herson şi o fac punînd presiune prin Harkov şi Sumî, cele două regiuni din nordul Ucrainei. Şi ruşii încearcă foarte mult să detaşeze personal militar, tehnică, muniţie spre Pokrovsk – o localitate foarte importantă, nu doar din punct de vedere strategic. Pokrovsk este una dintre puţinele regiuni din Ucraina care are cărbune cocsificabil, folosit în industria militară.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural -
8 aprilie este Ziua Internațională a Romilor. Ce semnificație are această zi, cum e sărbătorită la noi, ce știm despre istoria romilor? L-am întrebat pe sociologul și activistul Gelu Duminică.
În Țările Române romii au fost sclavi vreme de 500 de ani. În ce măsură este cunoscută istoria romilor în România de azi?
Gelu Duminică: „Din ce în ce mai mult, eu o să mă uit la partea plină a paharului. În copilăria mea, în adolescenţa mea şi chiar în primii mei ani de studenţie nu am aflat această informaţie de nicăieri. (...) Plecînd de acolo, sîntem departe, se studiază sclavia şi robia în şcoli. E ceva. Holocaustul se studiază în şcoli. Sîntem departe de unde am fost însă foarte departe de unde ar trebui să fim pentru a înţelege traumele sociale, nevoia de reconciliere istorică, dihonia între noi şi ceilalţi... Sîntem nesperat de bine faţă de unde eram în 1990, eu nu-mi imaginam că atît de repede lucrurile se vor schimba în bine, însă e atît de subţire tot ce s-a construit şi asta ne-a arătat 2024. Sîntem unde trebuie să fim în funcţie de investiţiile pe care le-am făcut. Unde ne-am fi dorit să fim? Să ne uităm la istoria romilor din România ca la o istorie a României. În momentul în care vorbim despre sclavie, să nu vorbim despre sclavia romilor, ci să vorbim despre sclavia în spaţiul românesc. În momentul în care vorbim despre Holocaust, să nu vorbim despre Holocaustul evreilor şi romilor ci despre responsabilitatea statului român faţă de ce s-a întîmplat în acea perioadă. Şi să ne asumăm lecţiile de atunci tocmai pentru a putea să nu mai repetăm trecutul. În momentul de faţă încă negaţionismul este la cote alarmante, 2024 ne-a arătat foarte bine unde sîntem. 2024 ne-a arătat că, în cel mai fericit caz, mulţi dintre noi au învăţat un limbaj dar limbajul ăla nu a fost ancorat în cunoaştere şi asumare.”Gelu Duminică s-a ocupat și de editarea unei cărți-mărturie scrise de tatăl său. E vorba de romanul „Primăvara la Bug” de Mircea Tănase: o poveste despre deportarea romilor în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Un episod tragic și prea puțin cunoscut din istoria noastră.
Gelu Duminică: „Eu am responsabilitatea faţă de copila mea, care ieri a făcut doi ani, ca lumea în care ea trăieşte să nu mai fie lumea în care a trăit tata după ce tot neamul lui a fost decimat.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural -
Aproximativ 1200 de proteste au avut loc la sfîrșitul săptămînii trecute în orașe din toate statele americane precum și în alte țări din lume faţă de deciziile lui Donald Trump și ale lui Elon Musk. „Hands off!” („Jos mîinile!”) a fost deviza acestei ample mișcări.Care au fost principalele mesaje ale protestatarilor, de ce au ieşit în stradă? La ce să ne așteptăm în viitorul apropiat din partea societății americane? L-am întrebat pe analistul Mihail-Valentin Cernea, cercetător la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată.
Vedem încă din primele luni ale celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump un asalt asupra societății civile. Administrația a suspendat finanțarea federală pentru unele organizații care acordă asistență juridică imigranților din Texas.A redus finanțarea publică pentru universități, biblioteci și muzee. A suspendat finanțarea unor ONG-uri și chiar a unor institute publice care se ocupau de chestiuni de mediu. Și a spus că i-ar plăcea ca National Public Radio să nu mai primească bani de la guvern. Nu e o chestiune de economie la bugetul de stat. Ci un trend general: Donald Trump încearcă să scape de vocile incomode, de opoziție. Cum de e atît de deschis cu aceste demersuri?
Mihail-Valentin Cernea: „Pentru că beneficiază de susţinere din partea unora dintre votanţii săi. Să nu desconsiderăm deghizarea acestui asalt asupra societăţii civile în reduceri de economie pentru bugetul de stat. Această deghizare a funcţionat pentru o bună parte din publicul lui Donald Trump. Există de mult în SUA, cu oarecare sens, această retorică a eficientizării statului. Nu doar în Europa avem problema statului supradimensionat care consumă foarte multe resurse sau care poate nu distribuie resursele eficient. Încă de la administraţia Clinton încoace, mai toţi preşedinţii spun că este momentul să eficietizeze statul. Şi, drept urmare, a fost foarte comod pentru administraţia Trump să mascheze tot acest asalt în nişte măsuri rezonabile pentru reducerea dificitului foarte mare în care se află statul american.”Care au fost principalele mesaje ale protestatarilor, de ce au ieşit în stradă?
Mihail-Valentin Cernea: „Pare să fie mai degrabă o mişcare împotriva lui Elon Musk în particular. Lucrul acesta pe noi, în România, nu ar trebui să ne bucure şi nici să ne întristeze prea tare. Se aude că Elon Musk va pleca din guvernul SUA. Adevărul este că pentru Trump e foarte comod să aibă un Moţoc precum Elon Musk pe care poate să-l arunce la nevoie. (...) Aş lega protestele şi de efectele tarifare. Pînă acum noi, din Europa, ne-am uitat îngroziţi la Donald Trump. Din cauza discuţiei despre securitate. La nivelul societăţii americane cei care au avut de suferit au fost universitari, angajaţi în ONG-urile şi agenţiile guvernamentale, poate cei care ascultă National Public Radio, studenţii, imigranţii care au fost deportaţi. Dar asta înseamnă că marea majoritate a societăţii americane nu a avut de suferit de fapt pînă acum. Beneficiază încă de economia bună de pe vremea lui Biden, în ciuda tuturor minciunilor care s-au spus în campanie despre asta. Ce face politica tarifară însă este să forţeze majoritatea populaţiei americane să internalizeze costurile acestei preşedinţii foarte problematice, incoerente, foarte improvizate a lui Trump. Cînd vor începe să apară efectele acestor politici economice ale lui Donald Trump şi cînd probabil vor creşte preţurile la diferite alimente şi obiecte electronice, abia atunci cred că vom vedea americanul de rînd mai supărat.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural -
George Cornilă, autorul romanului „Silex” (Editura Polirom), Cristina Hermeziu, autoarea romanului „Nickel” (Editura Cartier), și Bogdan-Alexandru Stănescu, autorul romanului „Soarele negru” (Editura Trei) sînt nominalizații la premiul Radio România Cultural pentru proză. Îi puteți asculta în această ediție vorbind despre cărțile lor.
„Silex” de George Cornilă este, pe scurt, un roman al memoriei. Un roman despre fragilitatea graniței dintre ficțiune și realitate. Un scriitor își pierde o parte a memoriei într-un accident de motocicletă. Ceea ce i s-a întîmplat se amestecă cu ceea ce a scris sau a citit în cărțile altora. Realitatea și ficțiunea ajung să se confunde.
George Cornilă: „Tot ceea ce trăim noi este, la urma urmei, un amestec între realitate și ficțiune. (...) Amintirile noastre, de cele mai multe ori, nu sînt întru totul reale. Sînt niște cópii ale unor cópii ale unor cópii... Și foarte multe dintre momentele pe care noi ni le amintim, s-au petrecut în realitate măcar puțin diferit. Dar noi avem tendința să ne rescriem în permanență povestea și, cu fiecare repovestire, aceasta se schimbă puțin cîte puțin.”Cristina Hermeziu ne propune în romanul „Nickel” o poveste despre migrația economică. Într-o fabrică din Franța, muncitori francezi și români fac piese pentru industria aeronautică. Naratoarea este una dintre românce. Aflăm treptat secvențe din povestea ei de viață, din poveștile celorlalți, frînturi de vieți cu dramele și bucuriile lor, cu tragedii și cu speranțe.
Cristina Hermeziu: „Ce m-a interesat pe mine, literar vorbind, în această poveste despre o mînă de muncitori francezi și o mînă de muncitori români care sînt împreună într-un spațiu-timp destul de scurt a fost ce formă poate lua această interacțiune mărunțită între mentalități diferite, între viziuni diferite asupra vieții, asupra iubirii dar pînă la urmă extrem de apropiate. Și m-am întrebat dacă, atît de diferiți fiind, se poate naște totuși o anumită solidaritate între ei.”Bogdan-Alexandru Stănescu a publicat în 2024 romanul „Soarele negru”, o carte care încheie trilogia începută cu „Copilăria lui Kaspar Hauser” și continuată cu „Abraxas”. Dacă primul volum era o carte a tatălui și al doilea o carte a mamei, acesta este un roman al familiei, pus într-o ramă onirică.
Bogdan-Alexandru Stănescu: „Într-adevăr, în «Copilăria lui Kaspar Hauser» era vorba de o figură a tatălui, pregnantă, în «Abraxas» e o mamă foarte puternică, care arestează întregul roman. Iar în «Soarele negru» avem un copil care pendulează între mamă și tată, un tată absent dar totuși foarte prezent, o mamă care și ea e absentă, pentru că tînjește după acel tată plecat. Am încercat să descriu o himeră, un animal mitologic compus din părți luate de la animale diferite – așa este familia în viziunea mea și în viziunea acestui personaj.”Apasă PLAY pentru a asculta întreaga emisiune!
O emisiune de Adela Greceanu
Un produs Radio România Cultural -
Președintele Donald Trump a anunțat miercuri noile tarife vamale pe care Statele Unite ale Americii le vor impune țărilor din întreaga lume. „Ziua Eliberării” și „declarația noastră de independență economică” a numit liderul american această zi de 2 aprilie. Care sînt consecințele măsurilor anunțate de la Casa Albă pentru economia americană și economia mondială? Cum va fi afectată România de aceste tarife? L-am întrebat pe Radu Uszkai, cercetător la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată.
Radu Uszkai: „Trump a zis-o de nenumărate ori, în campania electorală şi nu numai, că acest cuvînt, tariffs, e unul dintre cuvintele lui preferate din limba engleză. Şi subscrie la o istorie foarte stranie a Americii conform căreia America a fost cea mai bogată din lume pînă la 1913 cînd, spune el, cadrul instituţional fiscal din SUA s-a modificat, a fost introdus un impozit pe venit, fiindcă înainte de 1913 o bună parte a veniturilor federale însemnau bani generaţi de taxele vamale.”
Ce impact vor avea aceste taxe asupra economiei americane?
Radu Uszkai: „O parte a administraţiei americane încearcă să prezinte planul acesta – şi de aceea cadrul în care a fost prezentat a fost Ziua Eliberării – ca pe o scutire de taxe. Asta e o minciună grosolană. În primul rînd sînt o taxă regresivă pe consum. Ceea ce înseamnă că cei mai săraci americani sînt cei care vor suferi cel mai mult de pe urma acestei politici. Pentru că, de fapt, ceea ce se va întîmpla va fi că preţul la raft al diverselor bunuri pe care oamenii le consumă, preţul diverselor servicii pe care oamenii le achită va creşte cu cel puţin 10%. Dincolo de asta, tarifele vamale nu fac industriile naţionale mai competitive, ba chiar din contră, avem o sumedenie de date economice care indică fix opusul. Globalizarea şi competiţia la nivel global sînt cele care fac companiile naţionale competitive.”
Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural -
Marine Le Pen, lidera partidului de extremă dreaptă Rassemblement National, a fost condamnată de Tribunalul Corecțional din Paris la patru ani de închisoare, dintre care doi cu suspendare, pentru deturnare de fonduri europene. De asemenea, i s-a impus o amendă de 100.000 de euro și o interdicție de cinci ani de a ocupa funcții publice, aplicabilă imediat. Ceea ce înseamnă că nu va putea să candideze la alegerile prezidențiale din 2027. Această condamnare survine în urma acuzațiilor conform cărora Le Pen și alți membri ai RN au deturnat aproximativ 4,1 milioane de euro din fondurile Parlamentului European, destinate asistenților parlamentari, pentru a finanța activități ale partidului. Raluca Alexandrescu, conf. dr. la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, explică ce i se impută lui Marine Le Pen şi ce implicaţii are condamnarea ei.
Raluca Alexandrescu: „I se impută o deturnare de fonduri europene. Şi asta nu numai în favoarea unor persoane, ci – ceea ce e considerat mai serios – în favoarea partidului. Un partid către care a direcţionat în mod ilegal fonduri care erau plătite de contribuabili europeni. Deci aici avem de-a face şi cu o disticţie între diverse jurisdicţii şi diverse planificări bugetare. Această condamnare provizorie arată că Marine Le Pen a schimbat direcţia acestor fonduri şi alocări bugetare. Sînt bani plătiţi de contribuabili europeni, nu neapărat francezi, care au ajuns în portofoliul unui partid politic din Franţa. Fără ca acest partid politic să fi avut dreptul să aibă acces la aceşti bani.”
Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural -
De 1 aprilie ne întrebăm dacă putem rîde de orice, de oricine, în orice circumstanțe? Sau umorul ar trebui să aibă limite? Există diferențe între umor și bășcălie? Este umorul semnul libertății de expresie? Invitatul nostru este Dan Perjovschi, un artist care știe să folosească umorul, ironia pentru a chestiona realitățile timpului prezent, pentru a atrage atenția asupra unor derapaje, pentru a pune pe gînduri.
Dan Perjovschi: „E un fel de autoapărare umorul pentru mine. Dar despre unele lucruri nu se poate desena, mai ales ironic. De pildă despre genocid. Sînt lucruri unde eu, personal, nu pot să intru, acolo nu am umor. (...) Umorul e ca un lut, îl poţi modela. Poate fi foarte ascuţit, ca la bătălie, dar poate fi şi cald. Te şi apropie, te şi desparte. Poţi să iei subiectul analizei critice, ironice, umoristice şi să-l ţii departe sau să-l aduci spre tine. (...) Eu spuneam despre arta mea că, dacă o vedeţi undeva, înseamnă că acolo e un teritoriu democratic. Probabil că poţi măsura gradul de democraţie sau de libertate al unei ţări după ce desene se pot publica sau nu în ziare.”
Ai regretat vreodată un desen în care ai ironizat pe cineva?
Dan Perjovschi: „Da. Pentru că la începuturile educaţiei mele democratice şi decoloniale am făcut desene destul de agresive despre lumea musulmană – era invazia în Irak, lumea occidentală care se prăvălea peste „barbari”. Am făcut nişte desene pe care nu le mai fac acum. Acum critic puterea şi-i critic pe cei care au puterea pe planetă. În timp m-am mai educat şi eu. De exemplu am vrut să fac anumite desene despre minorităţi, romi sau în zona feministă şi de fapt trebuia să-mi ţin nu gura ci pixul. Să nu mă bag în nişte zone pe care nu le ştiu sau în numele cărora nu pot vorbi. În timp şi din contactul cu publicul am învăţat să-mi aleg temele, să fiu precaut. Mi s-a întîmplat să fiu în zone un pic mai delicate. Eu pot să desenez pe zid tot felul de chestii că eu mă car acasă dar curatorul care m-a invitat rămîne în locul respectiv şi poate suferi. Şi-atunci încerc să-mi protejez curatorii sau oamenii care mă invită. Şi n-o privesc ca pe-o autocenzură, ci ca pe un fel de responsabilitate. Trebuie să spui adevărul dar poţi să-l spui în diverse feluri.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural -
Au fost mai multe summituri pe tema apărării Europei în ultimele săptămîni, la Paris dar și la Londra, întîlniri în care s-au căutat soluții pentru întărirea apărării continentului dar și pentru susținerea în continuare a Ucrainei. Liderii europeni au vorbit despre „ReArm Europe”, apoi despre „Readiness 2030”. Despre securitatea și apărarea Europei în vremuri de reconfigurare a ordinii mondiale vorbim astăzi cu analistul politic Robert Lupițu, redactor-șef al platformei „Calea Europeană”.
Cu ce ne-am ales pînă acum din aceste discuții, în privința securității și apărării Europei?
Robert Lupițu: „Ca semnal politic şi strategic ne-am ales cu faptul că Europa s-a trezit. Şi nu doar Europa din interiorul Uniunii Europene, ci şi partea care compune continentul european şi aici mă refer în principal la Marea Britanie. Asistăm la un leadership în creştere comun franco-britanic, pentru că aceste reuniuni au început în februarie, într-un format restrîns găzduit de preşedintele francez Emmanuel Macron în două rînduri, apoi premierul britanic Keir Starmer a găzduit primul summit la Londra în 2 martie, concretizîndu-se prima nuanţare a coaliţiei de voinţă pentru sprijinirea Ucrainei. (...) Am avut aceste iniţiative foarte bune, foarte importante dat trebuie să vedem cum se vor concretiza ele în următoarele luni. E-adevărat, avem un plan de înarmare care a căpătat o nouă denumire – nu mai este planul de ReArm, de reînarmare, că a trezit ceva nemulţumiri la Madrid şi la Roma – dar este un plan de 800 de miliarde de euro, aşa cum UE ştie mai bine să facă şi anume să vadă de unde poate localiza banii dar acei bani nu există fizic şi trebuie să-i identificăm.”
Se mai poate baza Europa pe Statele Unite în cadrul Alianței Nord Atlantice?
Robert Lupițu: „Vedem din partea Statelor Unite, cel puţin la nivel declarativ instituţional, că da. Vedem alte declaraţii care nu sînt în regulă. Dar, cel puţin la nivelul prezenţei fizice pe teritoriul continentului european, mă refer la prezenţa militară care încă este acolo, se poate baza. Am văzut săptămîna trecută discursul secretarului general al NATO, Mark Rutte, la Varşovia, chiar cu trei luni înainte de summitul NATO de la Haga, care a spus cît se poate de clar că nu există o variantă în care America sau Europa să meargă pe cont propriu. Administraţia americană, chiar dacă n-o recunoaşte sau n-a ajuns la acel pasaj de politică externă, are nevoie de Uniunea Europeană, cel puţin pentru a-şi gestiona relaţia cu China.”
Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural -
După succesul cu primul său volum de proză scurtă, „A râs și tata”, Remus Boldea revine în librării cu o nouă colecție de povestiri. „Degeaba ai citit atâtea cărți” se numește și a apărut la Editura Trei. Relația cu tatăl și prietenia sînt două dintre temele centrale ale volumului. Majoritatea textelor sînt scrise la persoana întîi din perspectiva unui narator tînăr sau foarte tînăr. Remus Boldea știe să scrie simplu, știe să-și construiască personajele din doar cîteva replici și, prin replicile și gesturile lor, ne dă acces la o întreagă lume: cea a micului oraș de provincie, cu tensiunile, cruzimile, tristețile și lipsa ei de perspectivă. Am stat de vorbă cu Remus Boldea despre universul din noul său volum de povestiri, despre personajele și temele sale.
De ce e importantă pentru tine relația tată-fiu?
Remus Boldea: „Îmi aduc aminte de ceva ce a zis Mircea Cărtărescu: tot ce scriem noi ca scriitori și scriitoare sînt un fel de scrisori adresate tatălui. N-am înțeles ce-a vrut să zică atunci cînd am citit prima dată asta într-un interviu, dar acum, scriind două cărți unde tatăl este personajul central, încep să înțeleg. Relația cu tatăl este problematică pentru că tatăl e mult mai predispus să te părăsească decît mama. Biologic vorbind, tatăl nu-i atît de legat de copii. El cumva alege să rămînă în familie - la un nivel macro, nu zic că toți tații fac așa, vorbesc de ceva simbolic. Eu chiar am trăit un episod profund. Cînd aveam 5 ani, tatăl meu a suferit de depresie și cîțiva ani nu a fost deloc prezent, pentru că a fost internat în tot felul de locuri. Și chiar și atunci cînd s-a întors, era prezent mai mult fizic și atît. Dar asta nu avea legătură neapărat cu depresia cît cu faptul că așa erau tații din Motru. Vorbeam cu colegi de-ai mei de clasă și cam ăsta era patternul. Tații doar erau acolo, să fie, se uitau la televizor... Prea puțini au avut o relație apropiată cu tații lor. Dar am început să mă apropii foarte tare de el și de mama mea cam pe la 25 de ani, a fost ca un fel de renaștere a relației. Am putut să mă uit fără prea multă durere la lucrurile acelea și am vrut să le recuperez și să le împărtășesc. Pentru mine au fost experiențe valoroase și poate cineva se regăsește în ele sau își amintește de propria relație cu tatăl și asta e important.”Ce ai lăsat să treacă din poveștile tale de viață în povestiri?
Remus Boldea: „Am o naivitate copilărească, nu-mi vine să cred că lucrurile sînt așa cum sînt, că relațiile între oameni sînt așa și nu altfel. Orice fel de artist trebuie să aibă atitudinea asta a copilului: să nu accepte răspunsuri gata făcute.”Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu
Un produs Radio România Cultural -
„Atenție, cade democrația!” este titlul unui raport lansat de Fundația Konrad Adenauer din România, o culegere de articole despre cum poate fi combătut, pe termen lung, declinul democrației de la noi. Care sînt primele semnale că democrația începe să se clatine? Este democrația un sistem fragil sau puternic? Ce se poate face pentru combaterea declinului democrației – ce se poate face la nivelul autorităților statului și la nivelul societății? L-am întrebat pe Mihai Marc, unul dintre coordonatorii raportului.
În ultima ediție a Indexului democrației la nivel mondial, realizat de revista „The Economist”, România a fost clasată drept „regim hibrid“. Retrogradarea reflectă o prăbușire semnificativă a indicatorilor democratici. E unul dintre cele mai abrupte declinuri la nivel global - o coborîre cu 12 poziții în clasament. Dincolo de acest accident de parcurs, dincolo de anularea alegerilor și de situația de interimat a președintelui, avem o democrație funcțională?
Mihai Marc: „Fără să intru în scandalul şi şocul de anul trecut, eu cred că a funcţionat democraţia. Problema noastră este că încrederea populaţiei este extrem de scăzută. Şi de aici ne-a şi plecat gîndul pentru publicaţie. Cîtă vreme nu alimentăm permanent şi nu reconstruim acest fundament, această bază pe care funcţionăm toţi şi unde avem libertăţile cetăţeneşti şi individuale, democraţia cade exact cum cade şi tencuiala de pe casă, încet, încet. (...) Am zis iniţial că sîntem poate prea alarmişti cu Atenţie, cade democraţia!, dar cînd am văzut raportul The Economist, am zis că, iată, e mai multă lume care spune acelaşi lucru. Cred că sîntem suficient de critici dar şi constructivi în acest raport, aducem şi soluţii. Avem cîte patru, cinci pagini pentru fiecare articol, unde prezentăm problemele, dar e important să venim şi cu soluţii.”
Cum restabilim încrederea cetăţenilor în sistemul democratic?
Mihai Marc: „Vorbind cu ei, explicîndu-le ce facem, dînd socoteală pentru banii publici, făcînd asta constant, regulat, cu respect, sinceritate şi transparenţă. E un proces extrem de lung, e un maraton. Din păcate, cred că instituţiile publice şi partidele nu mai pleacă de la 0, pleacă de undeva de la –2 şi au foarte multă muncă de convingere de făcut, iar asta durează. Dar este un proces sănătos şi necesar, cu atît mai mult cu cît influenţele din Rusia, războiul din faţa uşii noastre sînt semne clare de vulnerabilitate, nu mai merge cu faimosul merge şi-aşa. Nu mai merge şi-aşa. Timpul în care am stat într-o oarecare băltire s-a cam terminat.”
Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural -
Sprijinul pentru Uniunea Europeană în rîndul cetățenilor este la un nivel record: trei sferturi dintre europeni cred că apartenența la blocul comunitar e benefică. Aceasta este una dintre concluziile celei mai recente ediții a Eurobarometrului. Cercetarea a fost inițiată la începutul acestui an, în ianuarie și februarie, la comanda Parlamentului European. 70% dintre cetățenii români consideră cã România a beneficiat de pe urma apartenenței la Uniunea Europeană. Despre datele acestei cercetări și despre tendințele privind încrederea în UE am discutat cu sociologul Mircea Kivu.
„E un salt spectaculos comparativ cu precedentul Eurobarometru, realizat vara trecută, imediat după alegerile pentru Parlamentul European. E un salt de circa 20%. Explicațiile nu sînt uşor de găsit. Poate că e efectul fenomenului de „cetate asediată”: europenii simt tot mai mult efectele războiului de la granița de est a Uniunii Europene. Instituțiile europene au comunicat mult despre nevoia unei politici comune în domeniul Apărării în fața pericolului rusesc. Chiar dacă există o reacție adversă destul de puternică din partea unor partide sau mișcări așa-zis suveraniste, majoritatea acestora nu neagă necesitatea apartenenței la UE, ci militează pentru o restructurare a arhitecturii europene. Nu e exclus ca această creștere a aprecierii față de UE să fie tocmai efectul pătrunderii în Parlament a unor partide care îi fac pe eurosceptici să se simtă reprezentați. E un efect paradoxal”, explică Mircea Kivu.Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural -
Noi discuții despre încetarea focului în Ucraina au avut loc luni în Arabia Saudită între echipele de negociatori din SUA și Rusia. Casa Albă anunţă că s-a ajuns la un acord „pentru a asigura o navigaţie sigură, a elimina folosirea forţei şi a preveni utilizarea navelor comerciale în scopuri militare în Marea Neagră.” Totodată, în comunicatul Casei Albe se precizează că Rusia şi Ucraina au fost de acord să dezvolte măsuri pentru implementarea înţelegerii anterioare privind oprirea atacurilor asupra infrastructurii energetice. Despre negocierile dintre SUA şi Rusia, SUA şi Ucraina am vorbit cu Claudiu Degeratu, expert în securitate și apărare.
Claudiu Degeratu: „Cu cît negocierile avansează spre aspecte mai tehnice şi mai sensibile, cu atît ne aşteptăm ca această comunicare publică să fie mai laconică. Şi, în acelaşi timp, nu putem spune că avem un progres remarcabil. Este un semi-progres pentru că de la capitolul loviturilor în adîncime, care au fost discutate prima dată, s-a trecut la spaţiul Mării Negre şi asigurarea transportului comercial civil, de grîne şi de fertilizatori – în cazul Federaţiei Ruse.”
În timpul discuţiilor de luni din Arabia Saudită, Rusia a continuat să bombardeze ţinte civile din Ucraina. Îşi doreşte Vladimir Putin cu adevărat pacea?
Claudiu Degeratu: „Îşi doreşte să-şi atingă propriile obiective, prin pace sau prin război. Nu modalitatea de realizare a obiectivelor, ci obiectivele în sine sînt importante: anexarea teritorială a regiunilor la nivelul exigenţelor lui, adică cele patru regiuni administrative să-i parvină integral Rusiei.”
Apasă PLAY Ca să asculți interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural - Visa fler
