Avsnitt
-
Inaugurarea noului mandat al lui Donald Trump este analizată de presa internațională. Relația cu Europa, războiul din Ucraina sau politicile comerciale sunt printre principalele teme luate în discuție. În plus, comentatorii se întreabă ce decizii va lua Trump în prima zi a mandatului său.
The Economist rezumă astfel situația Europei înaintea noii ere Trump: ”Europa se află în mijlocul unei furtuni perfecte. Economia sa se confruntă cu vânturi potrivnice; alegătorii își aruncă liderii peste bord, iar războiul de pe continent zguduie barca de trei ani. În mijlocul acestor ape învolburate, o superfurtună de o severitate incertă - numiți-o Trumpnado - pare să se îndrepte direct în direcția acestei ambarcațiuni slăbite”.
”Odată cu revenirea lui Donald Trump, lumea întoarce pagina deceniilor de liber schimb”, scrie Le Monde.
”O smochină. Prin folosirea acestui fruct suculent, se presupune că proaspăt venit de la Cartagina, Cato cel Bătrân i-a îndemnat elocvent pe colegii săi senatori, în jurul anului 150 î.Hr., să distrugă orașul. Un inamic care a deranjat Roma cu revendicările sale teritoriale și cu puterea comercială, inundând Peninsula cu produsele sale agricole, venite din Tunisia, Sicilia sau Sardinia.
Ar putea fi Donald Trump, într-un mod mult mai puțin cult, să fie reîncarnarea vechiului consul roman?” se întreabă ziarul francez.
Potrivit Politico, ”abordarea lui Trump față de afacerile internaționale reflectă judecata americanilor că am terminat cu o ordine mondială – pe care am supravegheat-o până în 2008 – și acum trebuie să îmbrățișăm cu fermitate o abordare competitivă, agresivă a acestei lumi multipolare.
Rusia demonstrează această ambiție în cele mai urâte moduri (vezi Georgia, Ucraina). China, în prezent principala putere integratoare a globalizării, face acest lucru în mod sistematic. India abia începe să gândească și să acționeze în acest sens, deocamdată acționând instinctiv împotriva eforturilor Chinei.
Europa și SUA, odată cu revenirea lui Trump, par destinate să-și finalizeze decuplarea conștientă ca două celebrități a căror carieră nu mai are nevoie de zguduiri”.
Citeste siOrdinea liberală s-a încheiat iar Europa rămâne ultimul talisman
O analiză a revistei Newsweek arată că ”Trump se confruntă cu o decizie esențială: dublarea sprijinului american pentru Ucraina pentru a preveni umilirea strategică sau riscul unei victorii ruse care ar servi doar ca un preludiu al agresiunii continue în Europa de Est. Rezultatul nu numai că va modela soarta Ucrainei, ci va defini și traiectoria politicii externe a SUA și a președinției lui Trump. Timpul se scurge pentru o acțiune decisivă”.
Dar ce ar putea face Donald în prima zi a noului său mandat?
”În timpul primului său mandat de președinte, el a retras SUA din Acordul de la Paris. Joe Biden a anulat această decizie în prima sa zi de mandat.(...)”, notează Deutsche Welle.
”Nu ar trebui să fie surprinzător dacă s-ar retrage din nou din acordul climatic, ca unul dintre primele sale acte oficiale.
Trump a spus clar că ar putea grația majoritatea sutelor de persoane condamnate pentru că au luat cu asalt clădirea Capitoliului, pe 6 ianuarie 2021.
Dacă Trump va încerca să se ierte și pe sine pentru orice crime federale este o întrebare deschisă.
În cele din urmă, doar echipa Trump știe ce pregătește pentru primele sale zile în funcție. Dar va trebui să acționeze rapid. Alegerile de la jumătatea mandatului ar putea pune capăt majorității republicane în Senat sau Camera Reprezentanților”.
Iar revista Time amintește promisiunea lui Trump de a închide granița de sud a SUA, a restabili interdicțiile controversate de călătorie și a suspenda admiterea refugiaților în țară – „acțiuni care ar putea fi efectuate printr-o serie de ordine executive imediat după ce va depune jurământul„.
-
Premierul britanic Keir Starmer s-a aflat joi la Kiev cu angajamentul de a contribui la garantarea securității Ucrainei. Aceasta, cu câteva zile înainte ca Donald Trump să depună jurământul ca președinte al SUA. Starmer a propus un „parteneriat pe 100 de ani” în domenii precum apărare, știință, energie și comerț. Presa internațională detaliază contextul vizitei.
”Este prima călătorie a lui Starmer în Ucraina ca prim-ministru de la preluarea mandatului în vară”, transmite Deutsche Welle.
”Ministrul italian al Apărării, Guido Crosetto a vizitat de asemenea, Kievul. Și ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a fost în Ucraina în această săptămână”.
CNN constată ”o creștere a activității diplomatice în perioada premergătoare învestirii lui Trump de luni, de la care se așteaptă pași înapoi față de angajamentul administrației Biden de a fi alături de Ucraina atât timp cât va fi necesar pentru a învinge Rusia. Trump a indicat, de asemenea, că vrea ca Europa să-și asume mai mult povara pentru a ajuta Ucraina”.
Potrivit ziarului spaniol El Mundo, ”întâlnirea dintre Starmer și Zelenski a fost întreruptă de alarme și tiruri în încercarea de a doborî o dronă în apropierea palatului prezidențial, chiar înainte de conferința de presă programată.
Vizita în Ucraina, amânată de mai multe ori de la sosirea pe Downing Street, vine la trei luni după criticile guvernului ucrainean, care a susținut că relațiile „au dat înapoi” în comparație cu predecesorul Rishi Sunak, cu întârzieri în livrarea de armament și de rachete Storm Shadow cu rază lungă de acțiune”.
Bloomberg citează un expert ucrainean potrivit căruia Marea Britanie este acum văzută ca „unul dintre aliați, mai degrabă decât ca un lider între statele europene în sprijinirea Ucrainei. Faptul că a durat atât de mult timp pentru ca prim-ministrul să meargă la Kiev este un semnal”.
Totuși, ”Londra și Parisul discută despre trimiterea ipotetică a forțelor lor de menținere a păcii pe teritoriul Ucrainei după încetarea focului”, scrie The Telegraph.
”O zonă - tampon””Misiunea de menținere a păcii ar trebui să devină un garant al securității și păcii dacă Ucraina și Federația Rusă sunt de acord să pună capăt ostilităților. Tema devine din ce în ce mai relevantă pe fundalul discuțiilor dintre liderii politici despre încetarea focului și negocieri de pace în Ucraina”.
După cum relatează Newsweek, ”în timpul întâlnirii lor din Marea Britanie de săptămâna trecută, Macron și Starmer au discutat despre trimiterea de trupe, dar premierul britanic nu a fost pe deplin în sprijinul ideii.
Un scenariu propus este instituirea unui spațiu de 800 de mile între noile granițe ucrainene și ruse, cu o zonă „tampon” demilitarizată stabilită și susținută de trupele occidentale pentru a se asigura că restul Ucrainei nu este atacat de Rusia.
Dar rămân întrebări în ce măsură Trump ar trebui să forțeze Kievul să cedeze teritorii, ceea ce a fost sugerat de către reprezentantul său special pentru pace în Ucraina, Keith Kellogg”.
Cu toate acestea, precizează Financial Times, ”ideea de desfășurare a trupelor europene la o scară suficientă pentru a descuraja Rusia a primit un sprijin limitat în unele capitale, mai ales dacă s-ar face fără sprijinul militar al SUA. Polonia a exclus-o. Unii analiști și oficiali cred că o misiune de instruire a trupelor ucrainene pe pământul ucrainean ar fi mai realistă”.
-
Saknas det avsnitt?
-
După 15 luni de război, s-a ajuns în sfârșit la un acord între Israel și Hamas pentru a pune capăt luptelor din Gaza. Presa internațională a reacționat imediat.
”Președintele american Joe Biden a confirmat că a fost încheiat un acord, iar prim-ministrul Qatarului, unul dintre mediatorii cheie, a declarat că încetarea focului va intra în vigoare pe 19 ianuarie”, transmite Reuters.
”Palestinienii au sărbătorit pe străzile din Gaza asediată de Israel - unde s-au confruntat cu o criză umanitară acută, cu lipsuri severe de alimente, apă și combustibil - în timp ce exploziile de la noile atacuri aeriene israeliene continuau”.
Dar ce ar conține acordul? Potrivit The Independent, după mai multe etape de negocieri, ”ostaticii vii rămași - soldați bărbați și bărbați civili mai tineri - vor fi eliberați, iar cadavrele ostaticilor morți vor fi returnate.
În schimb, Israelul va elibera din închisorile sale peste 1.000 de palestinieni, inclusiv condamnați care ispășesc pedepse lungi pentru atacuri mortale”.
Cu toate acestea, ”niciun luptător Hamas care a luat parte la atacul din 7 octombrie asupra Israelului nu va fi eliberat”, insistă The Washington Post.
CNBC transmite că familiile ostaticilor americani ținuți în Gaza au declarat că sunt „profund recunoscătoare că în sfârșit există un acord” pentru a-i elibera pe cei dragi și au mulțumit președintelui Joe Biden și președintelui ales Donald Trump pentru eforturile lor.
”O pace pe care Trump a forțat-o”,titrează Der Spiegel. ”După 15 luni, războiul din Gaza se va încheia în sfârșit. Populistul Donald Trump a fost cel care a reușit acest lucru. Acest lucru arată, de asemenea, cât de mult a eșuat diplomația occidentală până acum față de prim-ministrul israelian Netanyahu”.
”Viitorul guvern din Gaza și reconstrucția Fâșiei vor fi discutate în cadrul celei de-a treia etape a acordului”, notează El Pais. ”Există încă necunoscute semnificative, în special despre cine va guverna enclava după război. Israelul a spus că nu va permite Hamas să rămână la putere și a respins, de asemenea, Autoritatea Națională Palestiniană, care guvernează Cisiordania”.
Le Monde scrie că, ”în Israel, familiile ostaticilor se zbat în aceste zile între așteptare și teama de o nouă dezamăgire.
Rudele cer ca acest coșmar să se încheie. Acești oameni au fost atât dezamăgiți și atât de des încât nici măcar nu îndrăznesc să mai creadă”.
Iar La Stampa este de părere că acordul va marca ”cea de-a treia viață politică a lui Benjamin Netanyahu”.
După cum comentează ziarul italian, este deja cel mai longeviv lider al Israelului. Din punct de vedere politic, el a supraviețuit pe timpul mandatelor a cinci președinți americani și nenumărați șefi de stat și de guvern europeni și internaționali. Doar Vladimir Putin poate să țină pasul cu el: a fost la Kremlin de mai mult timp, dar nu a trebuit niciodată să se confrunte cu jungla reprezentării proporționale israeliene și fragmentarea partidelor din Knesset. Acum se deschide o nouă eră, marcată de sfârșitul războiului împotriva Hamas pe plan intern și de noua (și în același timp vechea) președinție în SUA.” (sursa. Eurotopics).
-
Tarife comerciale majore impuse aliaților, operațiuni-fulger propagandistice împotriva migranților, decizii favorabile Moscovei în dosarul ucrainean... Sunt câteva dintre măsurile pe care Donald Trump le-ar lua la începutul noului său mandat. Presa internațională analizează situația.
Președintele ales Donald Trump ia în considerare declararea unei urgențe economice naționale pentru a justifica tarifele comerciale aplicate aliaților și adversarilor, au declarat patru surse familiare cu chestiunea pentru CNN:
”Consilierii lui Trump evaluează posibilitatea de a folosi secțiunea 338 din legea comercială a SUA, care permite unui președinte să impună „taxe noi sau suplimentare” împotriva țărilor considerate că discriminează comerțul Statelor Unite.
De asemenea, ei au în vedere revizuirea legii comerciale – cunoscută sub numele de secțiunea 301 – care a permis tarifele inițiale ale lui Trump asupra Chinei din motive de securitate națională. Dar aceasta necesită o investigație guvernamentală, iar companiile afectate de schimbări fac lobby de multe ori luni de zile pentru a fi excluse de la taxe.
Dacă Trump ar alege să declare o urgență economică națională, care ar putea fi pusă în aplicare rapid, nu este clar ce dovezi ar putea lua în considerare.
Însă nu a fost luată nicio decizie finală cu privire la declararea unei urgențe naționale”, au declarat sursele citate de CNN.
Forbes avertizează că măsurile lui Donald Trump împotriva Danemarcei, în legătură cu chestiunea Groenlandei, ar putea afecta costurile cunoscutului medicament Ozempic:
”Gigantul farmaceutic multinațional danez Novo Nordisk este unicul proprietar al ingredientului activ din acest medicament.
Un tratament pentru o lună costă deja aproape de 1.000 USD fără asigurare.
Dar unii experți în comerț au îndoieli că tarifele împotriva Danemarcei se vor concretiza vreodată.
Citeste siGroenlanda, un tărâm al resurselor naturale tot mai râvnite
Cu toate acestea, notează revista americană de afaceri, nu ar fi prima dată când Trump impune tarife aliaților europeni.
În timpul primului său mandat, Trump a impus taxe asupra importurilor europene de oțel și aluminiu, susținând că acestea amenință securitatea națională.
Trump a citat în mod similar preocupările de securitate drept motiv pentru interesul său pentru Groenlanda. Președintele Biden a suspendat aceste tarife în 2021, ca parte a unui acord cu Uniunea Europeană”.
Conform publicației Rolling Stone, Trump ar plănui o operațiune-fulger propagandistică de deportare pentru a speria imigranții.
Revista citează trei trei surse potrivit cărora ”au existat discuții interne recente în cadrul echipei Trump, inclusiv cu însuși președintele ales, despre lansarea raidurilor majore în orașele mari, chiar la începutul celui de-al doilea mandat.
De asemenea, s-ar fi discutat despre cum aceste raiduri vor fi injectate în ecosistemul media și în fluxul sanguin al rețelelor sociale, într-un mod cât mai agresiv posibil”.
În Europa, La Stampa analizează posibilele mișcări în privința Ucrainei.
„Câțiva dintre consilierii lui Donald Trump și însuși președintele ales au făcut în mod repetat aluzii despre intențiile lor cu privire la Ucraina, care depășesc în mod clar liniile roșii trasate de Kiev, Washington și Bruxelles în ultimii trei ani. Și anume, recunoașterea „realităților teritoriale” ale regiunilor ucrainene ocupate de ruși, încetarea sau restrângerea ajutorului și respingerea aderării Ucrainei la NATO – toate acestea fiind pe lista de dorințe a Moscovei”. (Sursa: Eurotopics).
Citeste siTrump şi Putin vor avea în scurt timp o convorbire telefonică, spune consilierul pentru securitate naţională al președintelui ales
-
Donald Trump și Vladimir Putin ar putea avea o discuție, în următoarele zile sau săptămâni, potrivit lui Mike Waltz, consilierul pentru securitate națională al președintelui ales. Presa internațională se întreabă ce va putea aduce această discuție și mai ales ce va însemna pentru Ucraina.
După cum comentează Newsweek, ”faptul că un apel între Trump și Putin ar putea avea loc în „zilele sau săptămânile următoare” este semnificativ pentru că ar iniția un început oficial al negocierilor de pace. În funcție de modul în care acestea vor decurge, ar putea să se întrevadă o posibilă încheiere rapidă a războiului din Ucraina. Mai mult, ar indica începutul noii lor relații de lucru în timpul celui de-al doilea mandat al lui Trump”.
Euronews precizează însă că ”Donald Trump, care a fost critic la adresa ajutorului SUA pentru Ucraina, stârnește îngrijorare în rândul aliaților și experților în securitate.
Oficialii ucraineni sunt alarmați de posibilitatea ca Washingtonul, cel mai mare donator al țării, să reducă sau să înceteze ajutorul.
Administrația Biden, la final de mandat, oferă Ucrainei cât mai mult sprijin militar posibil, inclusiv un pachet de 500 de milioane de dolari menit să pună Kievul în cea mai puternică poziție posibilă pentru potențiale negocieri”.
Și The Week notează că ”discuțiile iminente provoacă panică în Ucraina, deoarece Trump pare să nu înțeleagă cauza Ucrainei. Analiștii cred că Trump vede Ucraina ca pe o oportunitate de a-și demonstra puterea în fața alegătorilor americani, aducându-l pe Putin la masă și, prin urmare, punând capăt celui de-al treilea război mondial.
Cât despre Putin, discuțiile sunt o modalitate de a asigura neutralitatea Ucrainei.
Președintele rus va folosi, de asemenea, oportunitatea pentru a consolida stăpânirea Rusiei asupra peninsulei Crimeea și va cere controlul acelor părți din Regiunile Donețk și Lugansk care nu sunt încă ocupate de forțele ruse. De asemenea, va cere scutirea de sancțiuni”.
Politico nu uită însă să amintească, citându-l pe consilierul de securitate al lui Trump, că ”încheierea războiului Rusia-Ucraina va necesita timp și efort.
Trump a spus în repetate rânduri în timpul campaniei că va putea pune capăt războiului Rusia-Ucraina în prima sa zi de mandat, sau chiar mai devreme. Mai recent, Keith Kellogg, trimis special pentru pace în Ucraina, a stabilit un termen mai lung pentru încheierea războiului”.
Iar Reuters privește tabloul general:
”Invadarea Ucrainei de către Rusia din 2022 a provocat cea mai mare ruptură în relațiile dintre Moscova și Occident de la criza rachetelor din Cuba din 1962.
Oficialii americani consideră Rusia drept o autocrație coruptă, cea mai mare amenințare pentru Statele Unite, care s-a amestecat în alegerile din SUA, a închis cetățeni americani sub acuzații false și a comis acte de sabotaj împotriva aliaților.
Oficialii ruși susțin că SUA reprezintă o putere în declin, care a ignorat în mod repetat interesele Rusiei de la destrămarea Uniunii Sovietice în 1991 și a încercat să divizeze societatea rusă”.
-
Presa internațională este cu ochii pe incendiile devastatoare din California. Schimbările climatice necesită un nou tip de management al infrastructurilor, sunt de părere jurnaliștii.
”Suntem într-o nouă eră”, titrează The New York Times. ”Evenimentele meteorologice extreme - valuri de căldură mortale, inundații, incendii și uragane - sunt consecințele încălzirii planetei, spun oamenii de știință”.
Și, ca și cum nu ar fi fost de ajuns, Garda Națională a fost dislocată „pentru a încerca să restabilească ordinea publică, în timp ce jafurile au zguduit unele cartiere, ducând la cel puțin douăzeci de arestări, relatează The New York Post.
BBC transmite că, ”deși vânturile puternice și lipsa ploii provoacă incendiile, experții spun că schimbările climatice modifică condițiile de fond și cresc probabilitatea unor astfel de incendii.
O mare parte din vestul Statelor Unite, inclusiv California, s-a confruntat cu o secetă de zeci de ani care s-a încheiat cu doar doi ani în urmă, făcând regiunea vulnerabilă”.
Citeste siLos Angeles: Cel puțin 24 de persoane au murit din cauza incendiilor din ultima săptămână
Potrivit experților citați de revista Time, ”este un fenomen care ar putea deveni comun din cauza schimbărilor climatice. În general, ne așteptăm ca incendiile să devină mai frecvente, mai puternice și în perioade mai îndelungate.
Incendiile vor continua să fie devastatoare atâta timp cât zonele care anterior aveau vegetație naturală sunt dezvoltate comercial”.
Potrivit Los Angeles Times, oamenii de știință au spus că există „o nevoie urgentă de management al dezastrelor, pregătire pentru situații de urgență și proiectarea infrastructurii” pentru a încorpora riscurile tot mai mari.
Condiții favorabile pentru megaincendiiLe Monde notează că, ”în California, schimbările climatice au creat o combinație de temperaturi ridicate, secetă și vânturi puternice care favorizează transportul jarului.
(...) Din sudul Europei până în nordul Eurasiei, din Australia până în Amazon, din Siberia până în Canada, frecvența și intensitatea crescută a valurilor de căldură creează și condiții favorabile pentru megaincendii.
De parcă aceste șiruri de calamități nu ar fi fost suficiente, cea mai mare putere economică mondială va inaugura în funcția de președinte, pe 20 ianuarie, un om care numește schimbările climatice o „înșelătorie”.
El intenționează să repornească producția de gaze și petrol și promite că va scoate Statele Unite din Acordul de mediu de la Paris”.
El País, citat de Eurotopics, speră că politicienii vor trage concluziile corecte din dezastru:
„O problemă este modul respingător în care dreapta din SUA începe să exploateze tragedia. (...) Republicanii sunt obsedați de politicile de mediu ale Californiei, care au fost deja un element de dispută în timpul primului mandat al lui Donald Trump. (...) Fapt este că, pentru toate problemele sale, California joacă un rol de lider în SUA în conștientizarea schimbărilor climatice. În mijlocul ororii și durerii, rămâne speranța că lecțiile acestui dezastru vor servi la promovarea unei acțiuni și mai hotărâte împotriva schimbărilor climatice în anii grei care urmează.”
-
Cum pot europenii să răspundă atacurilor lui Elon Musk? Chestiunea preocupă tot mai mult presa internațională după ce miliardarul apropiat de Donald Trump a început să se amestece din ce în ce mai mult în politica europeană.
”Imixtiunea în politica occidentală nu mai vine doar din Rusia”, constată El Pais.
”Există amenințarea așa-numitului război hibrid al Moscovei și al lui Vladimir Putin și încercările de destabilizare a campaniilor electorale, cel mai recent caz de ingerință fiind alegerile prezidențiale din România.
Apoi este ingerința practicată de Elon Musk. Imixtiunea lui nu este nici ilegală, nici clandestină. Este pur și simplu nebunească”.
După cum comentează USA Today, ”susținătorii lui Musk spun că el face doar ceea ce alții, în special din mass-media, nu reușesc să facă.
El subliniază adevărul, întreabă cine a fost responsabil pentru acest eșec grotesc și de ce politicienii nu fac mai mult.
Detractorii lui Musk spun că el pare să facă ceea ce a făcut în SUA atunci când și-a folosit influența pentru a-l ajuta pe Trump, promovând personalități extreme și pătrunzând în spații controversate în care s-ar putea să nu înțeleagă detaliile sau să-i lipsească imaginea de ansamblu”.
Irish Independent, preluat de Eurotopics observă însă că „Musk are obiceiul de a se retrage în fața respingerii. El a criticat interdicția curții supreme braziliene la adresa rețelei X pentru dezinformare, apoi a plătit în liniște amenda.
Guvernele alese nu sunt neputincioase. Ele pot adopta legi pentru a preveni influența străină. Își pot șterge conturile oficiale de pe pe X. Pot înceta să mai acorde contracte publice companiilor lui Musk. Ingerința lui Musk în alegeri este o amenințare serioasă și trebuie abordată la fel de serios.”
Citeste siElon Musk „discută modalități de înlăturare a lui Keir Starmer” (The Times)
Pe de altă parte, Le Figaro vede pe cineva din Europa care are o relație specială cu Elon Musk. Și aceea este Georgia Meloni.
”În timp ce Europa este alarmată de intruziunile lui Elon Musk în viața democrațiilor, Italia se pregătește să-i încredințeze securitatea”.
Cotidianul francez se întreabă însă dacă nu cumva aceasta se face cu riscul de a submina autonomia strategică a UE.
”Roma se pregătește să semneze un acord cu Starlink, filiala SpaceX fondată de Elon Musk, care deține aproape monopolul asupra constelației de sateliți pe orbită joasă utilizați pentru comunicații. Italia ar fi atunci prima țară europeană care ar încheia un astfel de acord cu această companie.
Există o teamă larg răspândită că Italia va ajunge să renunțe la proiectul european concurent, Iris2, în care este totuși parte interesată, pentru a favoriza acordul cu Starlink”, mai notează Le Figaro.
Să rămânem în final la comentariul din Politico:
”După cum scria Shakespeare, „Un prieten de la curte este mai bun decât un ban în portofel”.
Dar cu cine să te împrietenești atunci când curtea este supravegheată și populată de agenți ai haosului? Cine are puterea în curtea lui Trump și cine este cel mai probabil să o mențină?
Încercarea de a înțelege acest lucru va adăuga un strat aproape comic de complexitate și impredictibilitate sarcinii diplomaților și factorilor de decizie europeni.
Luptele în desfășurare, schismele bruște și reconcilierile la fel de surprinzătoare vor complica viața partidelor populiste din Europa. Și vor trebui să se obișnuiască să fie ridicate, doar pentru ca, în momentul următor, Trump să-și retragă susținerea fără prea mult tam-tam ”.
-
În cadrul unei conferințe de presă, președintele ales Donald Trump și-a reiterat ambițiile teritoriale, menționând Canalul Panama, Canada și Groenlanda. El nu a exclus ideea folosirii forței pentru a-și atinge obiectivele. Bluf sau intenții serioase? Presa internațională comentează.
”Trumpismul a fost adesea greșit reprezentat ca izolaționism. Dacă această tendință există într-o parte a dreptei americane, ea nu spune nimic despre ambițiile teritoriale pe care le nutrește președintele ales”, comentează Le Monde.
Iar The New York Times constată că „niciodată un președinte american ales nu a amenințat atât de flagrant că va folosi forța pentru a extinde granițele teritoriale ale țării sale, din vremea lui William McKinley, care s-a angajat în războiul hispano-american la sfârșitul secolului al XIX-lea”.
După cum transmite BBC, ”declarațiile au venit în timp ce fiul său, Donald Trump Jr, vizita Groenlanda.
Înainte de a ajunge cu un avion privat în capitala Nuuk, Trump Jr a spus că merge într-o „excursie personală de o zi” pentru a vorbi cu oamenii și nu are planificate întâlniri cu oficialii guvernamentali.
Întrebat despre vizita lui Trump Jr în Groenlanda, premierul danez Mette Frederiksen a declarat pentru televiziunea din țara sa că „Groenlanda aparține groenlandezilor” și că doar populația locală îi poate determina viitorul.
Ea a spus că „Groenlanda nu este de vânzare”, dar a subliniat că Danemarca are nevoie de o cooperare strânsă cu SUA, un aliat al NATO”.
The Wall Street Journal citează consilieri ai președintelui ales potrivit cărora declarațiile sale „nu trebuie luate la propriu”, președintele american încercând în principal să facă presiuni asupra țărilor în cauză pentru a obține rezultate economice sau câștiguri de securitate.
„Promisiunea lui Trump de a anexa Canada” ar fi „doar o lăudăroșenie menită să pună presiune asupra guvernului înainte de negocierile comerciale cu Ottawa”, spun unii consilieri. În ceea ce privește amenințarea sa de a prelua Canalul Panama, a fost „un truc pentru a obține prețuri mai mici pentru navele americane care tranzitează. Obsesia lui de a dobândi Groenlanda urmărește să obțină acces la pământurile rare și să le refuze Chinei”, adaugă consilierii citați de cotidianul american.
The Washington Post notează însă că, „în timp ce mulți consideră remarcile președintelui ales ca fiind trolling, pentru consilierii lui Trump ele fac parte dintr-un plan mai larg de a reduce influența Chinei și a Rusiei”. (Sursa: Courrier International)
Ziarul italian La Stampa consideră, de partea sa, că remarcile lui Trump trebuie luate în serios.
„Ele trebuie luate în serios pentru că Trump are convingerea, voința și mijloacele pentru a le pune în aplicare. Există puține constrângeri instituționale interne, nu are inhibiții personale și trebuie să acționeze rapid. (...) Trump nu a exclus în mod explicit nici constrângerea economică, nici intervenția militară. (...) Groenlanda aparține Danemarcei. Așa că a nu exclude intervenția militară înseamnă că, pentru noul președinte american nu ar fi de neconceput să invadeze teritoriul unui aliat NATO”
(Sursa: Eurotopics).
-
Tranzitul gazului rusesc prin conductele ucrainene către Europa s-a încheiat la începutul noului an, după ce Kievul a refuzat să negocieze o prelungire a contractelor cu Moscova. Regiunea separatistă Transnistria, care s-a rupt de Moldova, se confruntă cu probleme majore. Presa europeană analizează situația.
Oprirea livrărilor de gaze Gazprom a provocat o criză energetică în Transnistria, care depinde încă de gazul rusesc pentru încălzire și industrie, informează Euractiv.
”Criza afectează Republica Moldova, care nu mai depinde de gazul rusesc, dar se bazează pe o centrală electrică alimentată cu gaz din Transnistria pentru a-și asigura aproximativ două treimi din necesarul de energie.
Are aceasta legătură cu încheierea acordului de tranzit al gazului rusesc prin Ucraina de la 1 ianuarie?
Nu direct. Există o rută alternativă de a livra gaz rusesc în Moldova prin Bulgaria și România, dar toate părțile știau de mult că acordul de tranzit cu Ucraina putea să se încheie.
Anunțul Gazprom din 28 decembrie nu a făcut referire la acordul de tranzit cu Ucraina. În schimb, a invocat datorii neplătite din partea Republicii Moldova. Moldova contestă pretențiile Gazprom cu privire la valoarea datoriei”.
„E aproape de necrezut că, la aproape trei ani de la invazia pe scară largă, gazul rus era încă transportat către mai multe țări UE, inclusiv Austria și Slovacia”, constată The Independent.
”Cu toate acestea, în ciuda tuturor sancțiunilor impuse de aliații Ucrainei, contractele de dinainte de război erau onorate din toate părțile, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. (...) Faptul că gazul încă mai curgea în UE până în dimineața zilei de 1 ianuarie 2025, riscă să submineze sprijinul în general solid al Uniunii Europene pentru Ucraina.”
Euronews transmite că ”premierul moldovean Dorin Recean a acuzat Moscova de provocarea unei crize umanitare în regiune pentru a destabiliza guvernul pro-european.
Spre deosebire de Transnistria, Moldova a fost mai puțin afectată de întreruperea aprovizionării cu gaze. Țara a încetat să se bazeze pe gazul rusesc în 2022, iar acum beneficiază de sprijin din partea României vecine”.
Kyiv Independent amintește că ”trupele ruse au ocupat Transnistria încă de la începutul anilor 1990. În timp ce restul Moldovei a trecut la aprovizionarea cu energie europeană după invazia pe scară largă a Ucrainei, regiunea transnistreană rămâne puternic dependentă de gazul rusesc.
Suspendarea Gazprom a lăsat aproape 75.000 de gospodării fără gaze și alte 116.000 cu aprovizionare redusă, potrivit administrației transnistrene.
Moldova s-a oferit să asiste Transnistria în achiziționarea de alternative la gazul rusesc prin intermediul pieței europene, dar autoritățile din regiune au refuzat, în speranța că Gazprom va relua livrările”.
În sfârșit, Politico notează că ”disputa privind furnizarea de gaze dintre guvernul Republicii Moldova și regiunea sa separatistă Transnistria reaprinde tensiunile politice”.
Publicația europeană dezvăluie existența unei corespondențe potrivit căreia ”conducerea pro-Kremlin a statului nerecunoscut, cu sediul la Tiraspol, a refuzat ofertele moldovenești de a furniza gaz de pe piața europeană precum și ofertele de ajutor umanitar”.
Politico mai scrie că Bruxelles-ul a înființat un grup de lucru cu Moldova și monitorizează „situația foarte gravă” din regiune.
-
Anul 2024, în care mai mult de jumătate din populația lumii a fost chemată la urne, s-a dovedit o încercare grea pentru democrație. Presa internațională face rezumatul.
2024 a fost un „an al alegerilor” când democrația a pierdut, notează ziarul canadian The Globe&Mail:
”Mai mult de jumătate din populația cu drept de vot a planetei a mers la urne anul acesta. Rezultatul a fost teribil pentru libertățile democratice”.
„Cine știe, poate că un viitor istoric își va aminti 2024 ca fiind un an crucial pentru soarta planetei”, consideră ziarul italian La Stampa:
”Trebuie doar să ne gândim la numărul de alegeri care au avut loc. Printre cele mai importante au fost cele din Franța, Austria, Belgia, SUA și Japonia, precum și reînnoirea Parlamentului European.
În cele mai multe dintre ele, partidele mai radicale, atât de dreapta, cât și de stânga, fie au prevalat, fie cel puțin au înregistrat o creștere semnificativă. Ascensiunea AfD și BSW în landurile germane, succesele lui Le Pen și Mélenchon în Franța și triumful lui Donald Trump în SUA sunt doar câteva dintre cele mai izbitoare exemple.”
Și totuși, alegerile libere într-un număr de state importante au dus la schimbări pozitive, afirmă, de partea sa, The Economist:
„În India, într-un festival zgomotos al democrației, guvernul din ce în ce mai iliberal al lui Narendra Modi se aștepta să-și sporească dominația. Alegătorii au avut alte idei. ... În Africa de Sud, Congresul Național African și-a pierdut majoritatea. În loc să respingă rezultatul - așa cum au făcut multe mișcări de eliberare - a ales să guverneze cu Alianța Democrată, orientată spre reformă. În America, anul a început pe fondul avertismentelor de violență electorală. Victoria clară a lui Donald Trump a însemnat că America a scăpat de această soartă. Pare puțin, dar americanii s-ar putea să nu se mai confrunte cu astfel de circumstanțe periculoase timp de mulți ani.”
În timp ce ziarul belgian De Morgen crede că „Furia față de o scădere percepută subiectiv a puterii de cumpărare, împreună cu respingerea migrației ilegale, l-au propulsat pe Trump spre victorie. Folosit de populiști, „migrantul” devine țapul ispășitor ideal și dușmanul poporului”.
Și, privind spre Siria, ziarul francez La Croix vede un element cheie pentru un viitor de succes:
„În gestionarea tranziției de la un regim la altul, noul guvern trebuie să înceapă să lucreze pentru reconciliere și unitate. Pentru realizarea reconcilierii este indispensabilă introducerea unui sistem de justiție veritabil care să se ocupe de autorii crimelor comise în ultimii ani, începând cu fostul dictator fugit în Rusia. Dar acest sistem nu trebuie să cufunde țara într-un cerc vicios de represalii.”
Acest articol a fost realizat folosind drept sursă portalul Eurotopics.
-
Mikheil Kavelashvili a depus jurământul duminică în cursul unei scurte ceremonii care a avut loc cu ușile închise în incinta Parlamentului Georgiei. Președinta Salome Zurabișvili a părăsit palatul prezidențial dar se consideră în continuare președinte legitim. Protestele continuă iar criza se adâncește, notează presa internațională.
The Guardian comentează că învestirea acestui fost fotbalist în vârstă de 53 de ani, lider al micului partid Puterea Poporului cunoscut pentru pozițiile sale anti-occidentale, marchează o nouă etapă în criza prin care trece Georgia. „Țara a fost scufundată într-o criză politică de la alegerile legislative din octombrie anul trecut, câștigate de Visul Georgian, partidul de guvernământ, dar denunțate ca fiind afectate de nereguli de către opoziția pro-occidentală”.
Inaugurarea fostului fotbalist Kavelashvili va escalada și mai mult o criză politică de luni de zile, care a dus la demonstrații uriașe pro-UE, notează și Le Monde.
BBC transmite că Zurabișvili a spus că va părăsi palatul prezidențial, dar și-a etichetat succesorul drept ilegitim.
„Această clădire a fost un simbol doar atâta timp cât un președinte legitim a stat aici”, a spus Salome Zurabișvili.
La câteva minute de mers pe jos, Kavelashvili depunea jurământul. El a lăudat „tradițiile, valorile, identitatea națională, sfințenia familiei și credința georgiană”.
După cum amintește Le Figaro, Georgia se află în frământări de la alegerile legislative din 26 octombrie, câștigate de partidul Visul Georgian, dar denunțate ca trucate de opoziția pro-occidentală care cere organizarea unui nou vot. Visul Georgian, la rândul său, neagă orice fraudă și acuză opoziția că vrea să provoace o revoluție, finanțată din străinătate.
Dincolo de criza actuală, Visul Georgian este acuzat de detractorii săi că și-a abandonat programul liberal și pro-european inițial în favoarea unei derive autoritare. La putere de mai bine de zece ani, acest partid a adoptat anul acesta legi controversate inspirate de codul legislativ rus, care vizează societatea civilă și mass-media independentă și restrâng drepturile LGBT+.
CNN informează că a raportat anterior despre cum poliția și „forțele speciale” au declanșat o represiune brutală împotriva a zeci de demonstranți – dintre care unii au fost lăsați spitalizați.
CNN a cerut Ministerului Afacerilor Interne al țării să comenteze despre presupusa brutalitate a forțelor sale, dar nu a primit un răspuns.
Ministerul de Interne al Georgiei a declarat în schimb că peste 150 de ofițeri au fost răniți în timpul protestelor.
Criticii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la competența lui Kavelashvili pentru acest rol, invocând trecutul său în sport și nu în politică.
În 2016, a ajuns pe scena politică după ce a eșuat în a obține conducerea federației georgiane de fotbal pentru că nu are studii superioare.
-
A fost un stol de păsări? Sau lovitură rusă, ce a provocat accidentul aviatic din dimineața de Crăciun? Presa internațională analizează informațiile existente până în momentul de față.
După cum relatează Newsweek, 38 de persoane au fost ucise și zeci au supraviețuit accidentului de avion în Kazahstan în timp ce călătoreau în sudul Rusiei, potrivit oficialilor locali. Speculațiile se răspândesc pe internet cum că Rusia ar fi putut fi responsabilă.
Conturile de informații din surse deschise au sugerat că daunele vizibile în imagini, care au fost descrise drept schije de la sistemele de apărare antiaeriană, ar fi putut fi cauza accidentului.
The Wall Street Journal, citat de Courrier International, notează, la rândul său, că avionul survola de câteva săptămâni o regiune vizată de drone ucrainene. Cotidianul subliniază că Rusia a doborât 59 de drone în orele premergătoare accidentului.
În timp ce Azerbaidjan Airlines a anunțat că nu va mai acoperi destinațiile Groznîi și Makhachkala „până la finalizarea anchetei cu privire la cauzele dezastrului”, relatează Le Soir.
Citeste siAvionul Azerbaijan Airlines a suferit „interferențe fizice și tehnice externe” (concluzii anchetă)
Potrivit Le Figaro, ”un blogger și expert militar rus, Yuri Podoliaka, a scris pe Telegram că aceste urme sunt similare cu cele care ar putea fi cauzate de „un sistem de rachete antiaeriene”. Un fost expert de la Biroul de Investigații și Analize pentru Siguranța Aviației Civile (BEA) a declarat pentru AFP că „ o mulțime de schije”, indică o explozie.
Meduza a dezvoltat această teorie. „În imaginile din spatele fuselajului vedem urme similare cu daunele provocate de o rachetă antiaeriană. În plus, imaginile care apar pe rețelele de socializare arată depresurizarea cabinei și găuri în scaune (probabil din cauza schijelor”, adaugă site-ul.
Euronews citează surse guvernamentale azere care au confirmat joi în exclusivitate că o rachetă sol-aer rusă a provocat prăbușirea avionului Azerbaidjan Airlines.
Potrivit surselor, racheta a fost trasă timpul activității aeriene de deasupra orașului Groznîi, iar schijele au lovit pasagerii și echipajul de cabină în timp ce racheta a explodat lângă aeronavă, în timpul zborului.
Surse guvernamentale au declarat pentru Euronews că aeronavei avariate nu i s-a permis să aterizeze pe niciun aeroport rusesc, în ciuda solicitărilor piloților pentru o aterizare de urgență, și i s-a ordonat să traverseze Marea Caspică spre Aktau, în Kazahstan.
BBC transmite că guvernul rus a avertizat împotriva promovării „ipotezelor” cu privire la cauza prăbușirii.
Unii experți în aviație au sugerat că avionul Azerbaidjan Airlines a fost lovit de sistemele de apărare aeriană deasupra republicii ruse Cecenia, iar presa de stat din Azerbaidjan citează oficiali spunând că o rachetă rusă este responsabilă.
Înainte de a cădea în apropierea orașului kazah Aktau, avionul a fost deviat peste Marea Caspică, de la destinația sa din Cecenia, către vestul Kazahstanului.
-
Președintele ales al Statelor Unite nu-și ascunde intenția de a prelua Groenlanda, teritoriu autonom aflat în componența Danemarcei, stat membru al Uniunii Europene. Presa internațională analizează declarațiile lui Donald Trump și motivațiile din spatele acestora.
După cum relatează Newsweek, Donald Trump a spus că deținerea și controlul Groenlandei este o „necesitate absolută” pentru Statele Unite.
Trump a scris duminică pe rețeaua sa Truth Social că, ”în scopul securității naționale și al libertății în întreaga lume, Statele Unite ale Americii consideră că proprietatea și controlul Groenlandei sunt o necesitate absolută”.
Trump a făcut aceste comentarii într-o postare în care l-a anunțat pe cofondatorul PayPal, Ken Howery, drept alegerea sa pentru ambasadorul SUA în Danemarca. Groenlanda este un teritoriu autonom al Danemarcei.
Bloomberg amintește că ”propunerea lui Trump de a cumpăra Groenlanda în 2019 a declanșat tensiuni între SUA și Danemarca, prim-ministrul Mette Frederiksen descriind-o atunci drept „absurdă”, arătând clar că Groenlanda nu este de vânzare.
Interesul reînnoit pentru Groenlanda vine în momentul în care Trump a amenințat că va relua controlul și asupra Canalului Panama. La începutul săptămânii trecute a sugerat din nou că vecina Canada ar putea deveni cel de-al 51-lea stat al SUA.
Groenlanda este deja crucială pentru apărarea națională americană, fiind gazda unei baze aeriene americane și a unei stații radar. Războiul din Ucraina a crescut dramatic valoarea militară a teritoriului pentru SUA și NATO, având în vedere locația strategică a insulei între Arctica și Atlanticul de Nord”.
Dar, după cum comentează The Daily Beast, ”se pare că viitorul președinte este mult mai interesat de rezervele de cărbune, zinc și cupru ale insulei decât de perspectivele imobiliare tradiționale.
Groenlanda găzduiește, de asemenea, cea mai nordică bază militară din SUA, , care ajută la furnizarea de informații cruciale pentru avertismentele legate de rachete și supravegherea spațiului aerian”.
Dar, de partea sa Europa își pregătește cursa pentru metalele rare din Groenlanda, explică publicația daneză Politiken, preluată de Courrier International.
”Dependentă de China, Uniunea Europeană lansează o ofensivă de farmec pentru a pune mâna pe numeroasele metale și minerale prezente în subsolul Groenlandei.
Prin urmare, Comisia Europeană are acum ochii îndreptați către Groenlanda, teritoriu autonom, parte a Regatului Danemarcei, stat membru al Uniunii Europene. Subsolul Groenlandei ar conține nu mai puțin de 25 din cele 34 de minerale și metale pe care Uniunea Europeană le consideră a fi cele mai importante pentru evoluția sa tehnologică.
Deci, UE are nevoie de Groenlanda, dar se pare că și Groenlanda are nevoie și de UE.
Erik Jensen, responsabil pentru finanțe și afaceri fiscale în guvernul groenlandez, subliniază pentru Politiken că Groenlanda dorește o dezvoltare masivă a industriei sale miniere.
Aceasta ar putea într-adevăr să creeze o parte importantă a fundamentelor economice care ar permite Groenlandei, în doar cinci-zece ani, să devină o națiune independentă”.
-
Un gest atipic, cu motivații încă neclare. Presa internațională analizează atacul de la târgul de Crăciun de la Magdeburg, al cărui autor este considerat Taleb Al-Abdulmohsen, un medic saudit în vârstă de 50 de ani. El se află în Germania din 2006 și s-a manifestat împotriva islamului, cu simpatii de extremă dreapta.
Atacul asupra târgului de Crăciun din Magdeburg ar putea exacerba dezbaterea politică, titrează Le Monde.
În timp ce The New York Times notează că, de îndată ce naționalitatea principalului suspect a fost dezvăluită în presă, cazul „a alimentat dezbaterile polarizante asupra imigrației necontrolate care au marcat Germania în ultimii ani, în condițiile în care țara se confruntă cu alegeri anticipate în februarie”, relatează The New York Times.
Totuși, ”multe lucruri rămân neclare”, consideră Der Spiegel. Potrivit săptămânalului german, „motivul pentru care atacatorul a condus mașina direct în piața de Crăciun rămâne un mister”, dar „motivația islamistă” a atacului „pare imposibilă”.
Dar, după cum observă Liberation, ”cu toate că motivul exact al actului încă nu era clar,(...) în Franța, politicieni de dreapta și de extremă dreapta, precum Jordan Bardella, de la Reuniunea Națională,, au denunțat un „atac islamist”. Ministrul președinte al Saxonia-Anhalt, Reiner Haseloff, a fost totuși mai precaut, vorbind despre un eveniment teribil, mai ales în preajma Crăciunului”.
Guvernul german se zguduie, transmite Politico”Țara se află în focurile unei campanii electorale dominate de problemele migrației și economiei eșuate. Tragedia și posibila motivație din spatele ei au declanșat un flux de revendicări din partea politicienilor din toate părțile, pe măsură ce natura atipică a atacului a început să prindă contur.
Rapoartele sugerau că autoritățile germane fuseseră avertizate cu privire la suspectul atacator. El susține partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), care se află în prezent pe locul doi în sondajele de opinie”.
Și Le Figaro scrie că, ”pe rețelele de socializare, suspectul s-a dovedit foarte implicat politic și s-a prezentat ca un activist anti-Islam. Recent, el a postat o mulțime de mesaje care preluau discursul extremei drepte germane și sloganuri ale partidului AfD cerând închiderea granițelor. El credea că guvernul are un plan secret de islamizare a țării. Bărbatul, care nu a fost înregistrat ca extremist și nici monitorizat de poliție, a contribuit în mod regulat la site-uri conspiraționiste sau de identitate americană”.
Taleb Al-Abdulmohsen s-a îndepărtat de credința sa musulmană cu mulți ani în urmă și a devenit „un critic înverșunat al islamului”, indică The Financial Times.
„El și-a exprimat, de asemenea, admirația pentru partidul de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD), și a acuzat autoritățile germane că nu au făcut suficient pentru a lupta împotriva islamismului”, adaugă cotidianul britanic .
The Financial Times adaugă că în 2019, „a dat interviuri pentru două ziare germane despre activitățile sale, în care și-a exprimat ura față de islam”.
-
Președintele ales al SUA, Donald Trump, a stârnit o controversă miercuri, sugerând că vecinul său nordic, Canada, s-ar putea alătura Statelor Unite drept cel de-al 51-lea stat. Postând pe rețeaua sa, Truth Social, Trump a susținut că „mulți canadieni” ar sprijini ideea. Din Canada, lucrurile se văd un pic altfel, arată comentatorii.
Business Standard observă că ”nu este prima dată când Trump vântură această idee. În timpul unei cine cu premierul canadian Justin Trudeau la proprietatea sa din Mar-a-Lago în noiembrie, Trump ar fi glumit despre fuziunea celor două țări.
Cu toate acestea, comentariile au stârnit reacții mixte. Unii oficiali canadieni au numit remarcile „deloc amuzante” și „umilitoare”, mai ales după demisia vicepremierului canadian Chrystia Freeland la începutul acestei săptămâni, ceea ce a sporit instabilitatea politică din Ottawa.
FirstPost notează că ”luna trecută, președintele ales a anunțat intenția de a impune un tarif de 25% pentru produsele importate din Canada și Mexic, cu un tarif suplimentar de 10% pentru China.
Trump a spus că toate acestea îi vor presa pe acești partenerii comerciali să ia măsuri mai puternice împotriva fluxului de fentanil și alte droguri în SUA și pentru a spori securitatea la frontieră”.
După cum transmite Euronews, economiștii au avertizat că astfel de tarife ar afecta în mod semnificativ economia canadiană.
Canada trimite aproximativ 75% din totalul exporturilor sale către SUA.
„Lucrurile pe care le vindem Statelor Unite sunt lucrurile de care ei au cu adevărat nevoie. Le vindem petrol, le vindem electricitate, le vindem minerale și metale esențiale” , spunea ministra acum demisionată Chrystia Freeland după anunțul lui Trump din noiembrie, potrivit Euronews.
„Lovește acolo unde doare”Potrivit Le Parisien, intenția președintelui ales de a crește taxele vamale la 25% pentru vecinii săi mexicani și canadieni a creat un val de șoc în Canada. În ceea ce privește ocuparea forței de muncă, aproape 2 milioane de oameni din Canada depind de exporturi, dintr-o populație de aproximativ 41 de milioane.
Fostul consilier al lui Justin Trudeau, Gerry Butts, a apreciat pe rețelele de socializare că Donald Trump „lovește acolo unde doare”.
Deși este adevărat că ideea unei integrări mai strânse cu Statele Unite a fost deja discutată, „nimic nu poate fi un obstacol mai mare în calea acestei idei decât însăși prezența lui Donald Trump la putere la Washington”, explică Max Cameron, profesor de științe politice la Universitatea British Columbia. Potrivit acestuia, „totul face parte dintr-o formă de intimidare care este modul lui de a aborda negocierile”.
Iar Newsweek apreciază că ”cel mai mare obstacol în calea aderării Canadei la Uniune este faptul că majoritatea canadienilor se opun ideii. Niciun partid politic canadian important nu susține planul, în timp ce un sondaj Leger de 1.520 de canadieni efectuat între 6 și 9 decembrie a constatat că doar 13% ar fi pentru, iar 82% s-au opus activ.
Un sondaj al Institutului Environics/Toronto Metropolitan University cu 2.016 canadieni, între 9 și 23 septembrie, a constatat că, dacă Canada ar fi votat la alegerile prezidențiale din SUA, 60% ar fi susținut-o pe Harris față de 21% pe Trump.
Vecinul nordic al Americii are în prezent politici mult mai de stânga privind controlul armelor, îngrijirea sănătății și avortul.
-
Presa internațională analizează consecințele uciderii, într-un atentat cu bombă, a generalului rus Igor Kirilov, în fața unui imobil din Moscova. Comentatorii nu uită responsabilitatea lui Kirilov în atacurile cu arme chimice interzise pe frontul ucrainean.
Los Angeles Times se întreabă dacă nu cumva asasinarea generalului rus la Moscova semnifică intrarea într-o nouă fază a războiului.
”Unii analiști au subliniat că asasinatul a fost un preludiu probabil al discuțiilor în care Rusia și Ucraina vor căuta fiecare cu disperare să evite a intra dintr-o poziție de slăbiciune percepută”.
„Cred că este o escaladare semnificativă”, a spus analistul Ian Bremmer, invocând rangul și importanța lui Kirillov. Analistul citat de LA Times a sugerat că mișcările ambelor părți în conflict au reflectat probabil convingerea că „negocierile vor veni în curând”.
BBC amintește că, pentru unii din Occident, ”generalul-locotenent Kirillov a fost un personaj ridicol, aproape comic, predispus să susțină teorii ciudate, fără nicio bază de fapt. El a susținut că virusul Covid a fost un complot american menit a infecta Rusia, de exemplu.
Dar nu este nimic comic în privința ordinului pe care se presupune că l-a dat privind utilizarea agentului chimic cloropicrin împotriva trupelor ucrainene aflate în tranșeele din prima linie din Donbas.
Cloropicrina, folosită în Primul Război Mondial, este un gaz toxic pentru controlul revoltelor, a cărui utilizare în război este interzisă.
Provoacă iritații și dureri extreme în ochi și plămâni și - deși de obicei nu este letală în spații deschise unde se poate dispersa - are un beneficiu tactic evident pe câmpul de luptă”.
”Tehnici israeliene”Și, după cum constată The Independent, „chiar și înalții oficiali sunt de înlocuit. Totuși, a demonstra că astfel de ofițeri superiori sunt vulnerabili poate fi o lovitură pentru prestigiul unui regim, cu un efect și mai mare asupra moralului inamicului.
Faptul că purtătorii de cuvânt ruși au dat vina pe „anglo-saxoni” pentru asasinarea generalului Kirillov este un semn că Kremlinul nu vrea să lase Ucraina să-și asume pe deplin meritul pentru uciderea sa. Mult mai bine este să-l învinovățim pe James Bond decât să acceptăm că inamicul ucrainean disprețuit poate lovi chiar în Moscova.” (Sursa: Eurotopics)
La Repubblica nu are prea multe îndoieli că serviciul ucrainean SBU a efectuat atacul:
„‘Tehnici israeliene’, spun analiștii ucraineni, citând cuvântul magic cel mai des folosit de cei care vor să arate cum să te aperi împotriva rușilor: nu implora NATO să ajute, ci transformă societatea într-o mașinărie de război care poate lovi oriunde. Atacul cu bombă a fost o operațiune specială a SBU”, susțin deschis sursele agenției.”(Sursa: Eurotopics)
Iar publicația ucraineană Gazeta.ua conchide: în definitiv, Kirillov a fost o țintă legitimă:
„Decedatul era un criminal de război - din ordinul său, atacatorii ruși au primit agentul chimic cloropicrin, a cărui utilizare este interzisă în scopuri militare și l-au folosit în mod repetat asupra trupelor ucrainene.
Ei au postat online videoclipuri cu crimele lor. Acesta este motivul pentru care SBU a adus acuzații împotriva lui Kirillov.” (Sursa: Eurotopics)
-
Germania se pregătește de alegeri anticipate după ce luni, guvernul lui Olaf Scholz nu a primit votul de încredere al Parlamentului. Comentatorii vorbesc despre o miză pentru democrație, cum nu a mai fost alta în acest secol.
După cum transmite CNN, ”economia va juca un rol central în alegeri, în special având în vedere performanța sa slabă sub Olaf Scholz.
Accentul va fi pus pe revigorarea importantei industrii auto a țării. Banca Centrală a spus că problemele din industrie sunt „structurale” și, prin urmare, au o influență sporită asupra economiei”.
Pentru ziarul berlinez Der Tagesspiegel, citat de Courrier International, problemele Germaniei nu vor fi rezolvate pur și simplu prin revenirea la urne. „Pentru stabilitatea democrației noastre, este mult mai important să știm cum își vor recăpăta oamenii încrederea în politică decât să știm cine va fi următorul cancelar. Chiar dacă acesta din urmă poate conta din nou pe încrederea Parlamentului”.
La Stampa este de părere că „indiferent de instabilitatea care este de așteptat în faza dintre alegeri și formarea unui nou guvern, căderea lui Olaf Scholz rămâne un moment de uşurare pentru Europa. În prezent, rața șchioapă Germania – pentru că acesta este rolul pe care îl joacă țara de ceva vreme încoace – este condusă de o ... rață șchioapă. Dar măcar putem spera la un viitor mai bun. Nimeni în Europa nu-și poate permite o Germanie precum cea pe care am avut-o până acum.” (Sursa: Eurotopics)
Dar, după cum notează Le Figaro, ”după 23 februarie, vremea înfruntărilor va fi trecut și adversarii de ieri vor fi nevoiți să negocieze pentru a guverna, cu scopul de a le marginaliza pe cele mai radicale două partide, BSW de stânga și AfD de dreapta, care astăzi însumează 26% din intențiile de vot. Într-o atmosferă politică din ce în ce mai polarizată, nu este exclusă amenințarea unui eșec suplimentar”.
Comentând dezbaterea care a dus la pierderea încrederii guvernului în fața parlamentului german, Frankfurter Allgemeine Zeitung punctează:
”Bătălia de discurs nu le-a arătat cetățenilor doar la ce să se aștepte în cele câteva săptămâni de campanie electorală. A devenit din nou clar unde și cum diferă agendele partidelor și viziunile asupra lumii.
Pentru că este o prostie populistă să crezi că nu mai există diferențe între social-democrați, conservatori, verzi și liberali.
Adevărat este că, spre deosebire de AfD și BSW, aceste partide nu doresc să revizuiască deciziile de bază care asigură faptul că germanii trăiesc în libertate, pace, unitate și prosperitate.
Cu toate acestea, aceste realizări în ansamblu sunt amenințate mai mult decât oricând în acest secol. Există uneori idei foarte diferite în centrul politic al acestei țări despre cum ar trebui să fie păstrate.
Dar atâta timp cât nu există o majoritate absolută pentru unul dintre aceste programe în Germania, vor trebui formate coaliții și vor trebui găsite compromisuri.
Nu se poate decât spera că următoarea alianță guvernamentală va face o treabă mai bună decât coaliția semafor. Desigur, alegătorii vor decide cât de dificilă va fi această sarcină”.
-
Presa din afara Franței analizează șansele guvernului condus de centristul François Bayrou. Provocările sunt uriașe, începând cu problema bugetului și a deficitului, sunt de părere comentatorii.
”Sarcina aflată în fața lui este o adevărată provocare”, consideră revista americană Time. ”Alianța centristă a lui Macron nu are o majoritate în parlament, iar cabinetul lui Bayrou va trebui să se bazeze pe parlamentari moderați atât de stânga, cât și de dreapta pentru a putea rămâne la putere”.
CNBC rezumă astfel problema Franței:
”Parisul se află în mijlocul unui vârtej politic, cu dezacorduri privind planurile de taxe și cheltuieli care au făcut să cadă ultimul guvern, după doar trei luni la putere.
Agenția Moody's a comunicat că diviziunile ar dăuna încercărilor de a repara deficitul bugetar și datoria Franței, adăugând că finanțele publice ale țării vor fi substanțial slăbite în următorii ani”.
”Bayrou trebuie să fie îndrăzneț”, este de părere La Libre Belgique.
„Cu un deficit care îl depășește pe cel al Belgiei, o datorie publică uluitor de mare și o populație convinsă în proporție de 87% de declinul țării, nevoia de decizii curajoase nu a fost niciodată mai presantă. (... )
Centristul inveterat François Bayrou trebuie să încerce să-i împace pe francezi și să scoată țara din nisipurile mișcătoare politice în care democrația ei se scufundă treptat. (...)
Pentru a reuși, el trebuie să recunoască întreaga amploare a problemei.”
„Bayrou nu este un macronist, dar a fost esențial pentru ascensiunea lui Macron la putere în 2017”, observă Süddeutsche Zeitung:
”Pe probleme economice, Bayrou este mai aproape de stânga decât de liberali. În probleme sociale și politice, tinde spre tradiție. Dacă cineva reușește să rămână ceva timp în funcție, în ciuda răsturnărilor din parlament, atunci el este. Dar ... pentru cât timp?” – întreabă ziarul german, citat de Eurotopics.
Pentru ca El País să noteze că ”există îndoieli serioase cu privire la capacitatea reală a lui Bayrou de a lucra cu un minim de eficiență și stabilitate.
Este o alegere discutabilă, dar pentru binele Franței și al UE trebuie să încerce să guverneze ținând cont de faptul că blocul progresist și-a asigurat primul loc în alegeri. Aceasta înseamnă că trebuie să propună măsuri care să-i asigure sprijinul celor mai constructivi și responsabili membri ai alianței de stânga Noul Front Popular.”
Iar The Times o vede pe Marine Le Pen ca fiind deținătoarea cheii stabilității:
„Este puțin probabil ca ea să se alăture unui alt vot de cenzură față de Bayrou, deja semnalat de Jean-Luc Mélenchon, liderul radical de stânga. Acest lucru riscă să arunce în aer un deceniu de eforturi atente pentru a-și construi imaginea de politician responsabil de dreapta, care va acționa în interesul țării. Dl Bayrou speră să stingă amenințarea Le Pen prin stabilirea unui armistițiu cu socialiștii și verzii.” (Sursa: Eurotopics).
-
Mikheil Kavelashvili, un fost fotbalist de la Manchester City a fost numit președinte de parlamentul Georgiei, boicotat de opoziție, după 17 zile de proteste pro-UE în această țară. Evenimentul nu face decât să adâncească criza georgiană, sunt de părere comentatorii.
Euronews amintește că ”mulți georgieni contestă rezultatele alegerilor parlamentare din octombrie, suspectând intervenția Rusiei pentru a menține la putere partidul Visul Georgian, pe care ei îl văd prietenos cu Moscova.
Protestele au luat o nouă dimensiune și s-au extins dincolo de capitala Tbilisi, după decizia Visului Georgian din 28 noiembrie de a suspenda discuțiile de aderare la UE până cel puțin în 2028”.
”În fiecare noapte, bulevardul principal din jurul Parlamentului din Tbilisi se umple de protestatari îmbrăcați în steaguri UE, are cer noi alegeri”, transmite BBC.
”Cu o seară înainte de votul din Parlament, capitala Tbilisi a fost marcată de proteste care au implicat specialiști IT, lucrători din sectorul public, profesioniști din industria creativă, actori și avocați”.
Potrivit CNN, ”criza politică din Georgia se adâncește, odată ce parlamentarii l-au votat ca președinte pe fostul fotbalist de extremă dreaptă.
Pentru prima dată, președintele a fost ales nu prin alegeri naționale, ci în Parlament prin votul direct al unui colegiu electoral de 300 de membri, format din parlamentari și reprezentanți ai administrației publice locale. (...)
Kavelashvili este un critic dur al Occidentului, iar viitoarea sa președinție va exacerba, fără îndoială, diviziunile dintre forțele pro-Kremlin și protestatarii pro-UE, mulți dintre aceștia care au inundat străzile capitalei Tbilisi în ultimele 16 nopți după decizia guvernului de a opri discuțiile privind aderarea la UE”.
Sky News observă că ”fostul fotbalist a fost, de asemenea, unul dintre autorii unei legi controversate care impune organizațiilor ce primesc mai mult de 20% din finanțarea lor din străinătate să se înregistreze ca „agenți străini” – similar cu o lege rusă folosită pentru a discredita organizațiile critice la adresa guvernului”.
După cum citim în The Guardian, ”la începutul acestei săptămâni, președintele francez Emmanuel Macron l-a sunat pe fondatorul Visului Georgian, Bidzina Ivanishvili – magnatul considerat pe scară largă a fi adevăratul broker de putere al Georgiei.
Decizia sa de a-l suna pe Ivanishvili – mai degrabă decât pe prim-ministrul, Irakli Kobakhidze – indică ezitarea Occidentului de a recunoaște legitimitatea noului guvern.
Washingtonul a impus, de asemenea, noi sancțiuni oficialilor georgieni, interzicând vizele pentru aproximativ 20 de persoane acuzate de „subminarea democrației în Georgia”, inclusiv miniștri și parlamentari”.
Iar Le Figaro notează că,
”de-abia ales în funcția de președinte, Kavelashvili își vede legitimitatea deja contestată de experții în drept constituțional. Aceasta pentru că Parlamentul a ratificat mandatele aleșilor, încălcând legea care impunea așteptarea deciziei judecătorești privind cererea președintei Salomé Zurabișvili de anulare a rezultatelor alegerilor legislative. „Georgia se confruntă cu o criză constituțională fără precedent”, a declarat Vakhtang Khmaladze, unul dintre autorii Constituției Georgiei, pentru AFP, adăugând că țara se află în situația de a nu avea un parlament sau o putere executivă legitimă”.
-
Un congres al FIFA, desfășurat în format virtual, a încredințat miercuri organizarea Cupei Mondiale din 2030 trio-ului Spania-Portugalia-Maroc, cu trei meciuri în America de Sud. Ediția din 2034 a fost atribuită Arabiei Saudite – prilej de critici în presa internațională.
”FIFA alege politica și afacerile”, titrează L’Equipe.
”Oferind Cupa Mondială 2030 trio-ului Spania-Portugalia-Maroc, cu un ocol prin America de Sud, iar următoarea Arabiei Saudite, FIFA pune în buzunar cât mai multe țări și aduce bani în cuferele sale”.
CNN amintește că ”Arabia Saudită a primit o mulțime de critici legate de situația drepturilor omului și a respins acuzațiile de ”sportwashing” („spălare sportivă”). Acestea vizează țări care folosesc evenimente sportive de mare profil pentru a proiecta o imagine favorabilă în întreaga lume, deseori pentru a muta atenția de la diverse abuzuri”.
Și Der Spiegel spune că Arabia Saudită a fost criticată în mod repetat de organizațiile pentru drepturile omului în ultimele luni. Human Rights Watch a scris recent despre „încălcări flagrante ale drepturilor omului”. FIFA, pe de altă parte, a certificat regatul ca fiind doar de risc „mediu” în problemele drepturilor omului. Arabia Saudită promite însă reforme de anvergură în documentele sale”.
Arabiei Saudite i s-a acordat „cel mai mare premiu dintre toate”, consideră The New York Times, citat de Courrier International. „Nici o altă competiție de pe planetă nu atrage atât de multă atenție, pe care numai Jocurile Olimpice de vară o poate egala.”
Sub conducerea prințului moștenitor Mohammed bin Salman, liderul său de facto, Arabia Saudită a lansat în ultimii ani o explozie de cheltuieli în sportul mondial. „Tenisul, golful, Formula 1 și boxul de cel mai înalt nivel au beneficiat, toate, de mărinimia regatului saudit, la fel ca și unii dintre cei mai importanți jucători de fotbal, inclusiv Cristiano Ronaldo, care au fost ademeniți din Europa pentru a juca în Arabia Saudită”, observă ziarul american.
The Telegraph notează la rândul său că ”Arabia Saudită l-a folosit pe Cristiano Ronaldo drept armă pentru a-și legitima candidatura la Cupa Mondială 2034.
Apariția portughezului în videoclipuri promoționale, împreună cu Karim Benzema și Neymar, a ajutat la înăbușirea criticilor masive din partea Occidentului”.
În sfârșit, Sky Sports se întreabă de ce, de data aceasta, Congresul FIFA a fost doar unul virtual:
În mod normal, un Congres FIFA înseamnă o reuniune unde sosesc toți oamenii de top din cele 211 asociații membre.
Înseamnă mulți jurnaliști prezenți, ar exista oportunități de a vorbi cu mulți oameni, ar fi o conferință de presă de după.
Dar totul s-a făcut online, ceea ce din punctul nostru de vedere înseamnă că există mai puțin control mediatic.
FIFA ar spune că are mai mult sens în zilele noastre și că trebuie să fim atenți la amprenta de carbon.
Dar, oare, ar fi trebuit să ajungem într-o situație în care am avut un Congres FIFA doar online, în care nu a fost un vot real, și totul s-a făcut prin aplauze?
Ar fi fost mult mai bine dacă am fi avut un proces în care ar fi existat oferte concurente, în care am fi avut un control mediatic și am fi putut pune întrebări adecvate. Și dacă votul propriu-zis a fost unul real, am fi putut număra cine a votat, pentru ce și cu cât s-a câștigat”.
- Visa fler
